Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu. Aş vrea să ştiu dacă domnul deputat Udrea este aici. Deci, dânsul urmează. Este aici? Parcă l-am văzut. Atunci, urmează domnul deputat Nicolae Popa, care este sigur.

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În conştiinţa poporului nostru, Codrii Cosminului reprezintă un reper sau o bornă a vitejiei româneşti.

În urmă cu exact 500 de ani, adică la 26 oct.1497, în această zonă din dulcea noastră Bucovină, oastea românească, aflată sub conducerea atotbiruitoare a lui Ştefan cel Mare, a repurtat o mare victorie împotriva unei puternice armate poloneze, în fruntea căreia s-a aflat regele Ioan Albert.

Într-o cronică de epocă, se relatează că înainte de încleştare, în tabăra duşmană se aflau, ca luptători propriu-zişi, "ca la circa 80 000 de oameni". Pus pe rele, pe cuceriri, suveranul Poloniei şi-a propus, în toamna anului 1497, să invadeze Moldova. Aflând de înţelegerile agresive ale acestuia, Ştefan Vodă şi-a întocmit rapid - aşa cum se consemnează în acelaşi izvor - "o oaste românească cât a putut de mare, din boieri şi ţărani; a dat poruncă să ia fiecare armele pentru apărarea moşiei... şi a adunat 40 000 de oşteni".

Pentru apărarea ţării româneşti de la nord şi este de Carpaţi, domnul muntean Radu cel Mare i-a trimis în ajutor un corp de cavalerie, iar din Transilvania a primit, ca sprijin militar, în jur de 12000 de luptători.

După ce a declanşat agresiunea şi a reuşit să obţină unele succese nesemnificative, în cea de a doua decadă a lunii septembrie 1497, armata poloneză a ajuns în oraşul Suceava, trecând în grabă la asedierea cetăţii de scaun. În zadar s-au străduit duşmanii să cucerească fortificaţia. Luptătorii români au apărat-o şi au rezistat eroic. Cetatea Suceava a rămas tot timpul în stăpânirea lor. Vrăjmaşii "au bătut prejur de dânsa trei săptămâni şi ziua şi noaptea şi nimica n-a folosit" scrie Grigore Ureche, deoarece "cetatea era întărită cu o garnizoană foarte puternică şi se apăra cu foarte multă bărbăţie. Ce se dărâma ziua, noaptea puneau oştenii la loc". Eşecul asediului, pierderile substanţiale de oameni şi tehnică militară suferite de adversar, lipsa de provizii, ca şi o molimă ce începuse să bântuie în tabăra polonă, toate acestea au constituit tot atâtea motive care l-au determinat pe Ioan Albert să accepte, la data de 16 octombrie 1497, un armistiţiu care-i era avantajos şi care ar fi putut să-l salveze de la un dezastru iminent. Partea română i-a pus în vedere suveranului Poloniei să-şi retragă de îndată armata şi să se ducă acasă la el, pe drumul pe care venise, "ca să numai strice ţara (românească) prin alt loc".

Bărbat cinstit şi drept, dar rău la mânie, Ştefan Vodă l-a avertizat pe infatuatul monarh că "drumul prin munţi, deşi mai scurt...., este ocupat de ţăranii moldoveni, un neam de oameni aspri şi neînfricaţi". Fără să ţină seama de acest avertisment, regele a procedat exact contrar voinţei domnului român şi a stabilit ca itinerar de retragere un drum care trecea prin vestiţii Codri ai Cosminului. În ziua de 26 oct.1497, după ce făcuse o tabără de odihnă la marginea pădurii seculare, trupele duşmane şi-au reluat retragerea pe drumul care tăia în două Codrii Cosminului. Dar când au reuşit să ajungă în centrul pădurii, ele s-au trezit lovite din toate părţile. Peste coloanele duşmane s-au abătut nori de săgeţi. Sute de copaci uriaşi, ce fuseseră "întinaţi" dinainte, au fost prăvăliţi ca la o comandă peste forţa vie a inamicului. Ştefan cel Mare, cel priceput în arta conducerii războaielor de apărare îi întinsese vrăjmaşului o cursă, o ambuscadă de mari proporţii, de unde cu greu au mai scăpat rămăşiţe ale oastei acestuia. "Şi a fost atunci război mare între leşi şi armatele moldoveneşti" - se consemnează într-o filă de cronică. "Şi au fost luate toate schiptrele crăieşti şi au căzut acolo multă oaste şi toate tunurile cele mari, cu care bătuseră în cetatea Sucevei".

Până acum, în zilele noastre, urmaşii foştilor agresori de acum 500 de ani sunt supăraţi şi afectaţi de înfrângerea ruşinoasă suferită de înaintaşii lor la Codrii Cosminului, vrând parcă să mai verse ceva din veninul acumulat în decursul vremii pentru insuccesul militar de acum cinci veacuri. Actualele autorităţi din Helboca, cu centrul la Cernăuţi, şi-au permis, nici mai mult, nici mai puţin, decât să considere că bătălia de la Codrii Cosminului a însemnat "cucerirea Bucovinei de către Ştefan cel Mare!" În acelaşi timp, Ştefan Vodă al Moldovei şi al tuturor românilor este catalogat ca fiind "agresor, cotropitor pe pământuri străine", care "a ucis, a prădat şi a luat prizonieri mii de ucraineni".

Un vechi proverb românesc glăsuieşte aşa: "Câinii latră, ursul merge!" Făcând o trimitere directă a acestui inteligent proverb la clevetitorii de azi din Ucraina, care pun voit în umbră victoria istorică repurtată de români acum cinci veacuri la Codrii Cosminului şi înalta personalitate a domnitorului Ştefan, putem concluziona următoarele: zică ce vor, în scris şi verbal, neprietenii de azi, de ieri şi dintotdeauna ai românilor. Verse ei cât venin vor mai avea asupra istoriei noastre, pentru că totul este în zadar! Fiindcă, pentru noi, românii, victoria repurtată de iluştrii noştri înaintaşi la Codrii Cosminului a fost o biruinţă mare şi întreagă, rodnică în urmări, iar Ştefan Vodă va rămâne în conştiinţa noastră, a tuturor, aşa cum a fost în realitate: "cel Mare", "cel Viteaz", "cel Sfânt" şi "cel Nemuritor".

De aceea toţi românii de bine îi aduc imn de slavă prin vers şi cântec_ "Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare/ Seamăn pe lume nu are/ Decât numai mândrul soare!"

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Sigur, această incursiune în istorie trebuia să dureze numai 3 minute. A depăşit timpul şi domnul deputat Ionescu dar, în fine, a fost foarte interesantă intervenţia dânsului.