Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu, se pregăteşte domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Construirea viitorului României întâmpină înverşunate ostilităţi, care îşi au originea în apropiatul trecut comunist, un trecut împletit, într-o imbecilitate şi răutate criminală, care a rămas într-o luptă pe viaţă şi pe marte cu vederile anticomuniste, cu tot ceea ce ar putea duce la decomunizare. Reconstrucţia ţării va continua să bată pasul pe loc, atâta timp cât nu se va arăta clar şi real ce s-a întâmplat cu poporul român după al doilea război mondial, anume prăbuşirea aproape completă a civilizaţiei tradiţionale româneşti, atâta timp cât se va trece cu vederea peste ceea ce a însemnat comunismul pentru poporul român.

De remarcat că cele mai virulente forme ale împotrivilor la reconstrucţia ţării şi readucerea ei la normalitate se întâlnesc tocmai în structurile superioare ale societăţii. Întreaga istorie a ostilităţilor la reconstrucţie este opera celor din osatura comunisto-securistă, care sunt legaţi de construcţia colectivului, de neacceptarea reconstituirii adevărului istoric şi, în general, de amoral.

Aşa se face că în timp ce vrem să ne luăm revanşa faţă de un trecut comunist, pe care îl negăm cu putere, nimeni, încă, nu se arată capabil să-i opună ceva viabil, demn de încredere şi consideraţie generală, totul învârtindu-se într-un obscurantism în care, în loc de o politică activă de refacere a ţării, structura instituţională democratică a statului nu este capabilă să fie operaţională. Structura instituţională a statului este penetrată de mulţi politicieni egocentrici, care vor să facă o carieră politicianistă indiferent de preţ, politica lor fiind copleşită de cinisme, vanităţi exacerbate şi coliziuni de orgolii, locul convingerilor ideologice fiind luat de blocajul de ostilităţi comunisto-securiste şi de înrolările în politica de parvenire iminentă. Reconstrucţia democratică a ţării nu este posibilă atâta timp cât democraţia de azi continuă a fi paradisul foştilor de ieri şi, în plus, mulţi neaveniţi ocupă locuri de importanţă majoră în stat, pe criterii de tovărăşie, de rudenie ori de afiliere politică conjuncturală.

Analizând toate aceste aspecte, se poate trage concluzia că, până când cetăţenii nu se vor maturiza sub aspect politic, nu se poate avea clasa politică validă de care ţara are imperios nevoie pentru reconstrucţia sa. Numai o asemenea maturizare poate desprinde România din obscuritatea tenebroasă a paternalismului comunist. Vă mulţumesc pentru atenţie.