Dezbateri parlamentare

Domnul Iusein Ibram:

"Răspuns la alocuţiunea domnului deputat Varujan Pambuccian, susţinută în plenul Camerei Deputaţilor în data de 25 aprilie 2023"

În atenţia bunul meu prieten, Varujan Pambuccian,

În numele unei abordări obiective, constructive şi echilibrate a celor întâmplate în 1915, trebuie luate în considerare pierderile şi suferinţele tuturor părţilor, inclusiv cele ale musulmanilor otomani. Ce a avut loc în urmă cu o sută de ani poate fi evaluat doar în contextul unor contribuţii ale unor istorici imparţiali şi în principiul dreptului internaţional.

Astfel, în 2005, preşedintele Recep Tayyip Erdoğan, prim-ministru la acea vreme, a recomandat ca evenimentele din 1915 sã fie discutate în cadrul unei "Comisii de istorie comună" înfiinţate între Turcia şi Armenia, cu participarea istoricilor internaţionali. Partea armeană, în schimb, a lăsat această ofertă fără răspuns.

Începând cu anul 2014, preºedintele Recep Tayyip Erdoğan a transmis mesaje de condoleanşe Patriarhului Armenilor din Turcia, în data de 24 aprilie a fiecărui an, şi a asigurat participarea oficială la ceremonia de comemorare desfăşurată la Patriarhia Armenească.

Totodată, din informaţiile preluate de la Patriarhia Armeană din Turcia, semnalăm că în Turcia există 55 de biserici armeneşti şi 33 de şcoli în limba armeană.

De precizat că nu există un consens politic şi juridic cu privire la natura celor întâmplate în 1915 în timpul Primului Război Mondial.

Genocidul este un tip de crimă clar definit în dreptul internaţional. A fost definit pentru prima dată la Convenţia ONU din 1948 pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid şi tot ce a avut loc înainte de data intrării în vigoare se află în afara sferei de aplicare a convenţiei.

Mai mult, pentru ca un act să fie calificat drept genocid, trebuie demonstrat cu dovezi definitive că îndeplineşte clauzele specificate în Convenţia ONU din 1948. Definirea celor întâmplate în 1915 drept genocid, bazată pe noţiuni şi convingeri preconcepute, înseamnă a ignora legea.

Doar o instanţă naţională sau internaţională competentă poate decide dacă un act este genocid. În plus, definirea unui act drept genocid este o acuzaţie serioasă şi trebuie dovedită de reclamant prin evidenţierea clară a elementului de intenţie în faţa unei instanţe competente. La fel ca şi în cazul genocidelor Holocaustului, Rwanda, Srebrenica şi Cambodgia, această crimă este posibilă doar prin munca meticuloasă a unei instanţe de expertiză. În acest sens, este ilegal să se folosească definiţia genocidului pentru cele întâmplate în 1915.

Luarea de decizii în parlamentele unor ţări cu privire la evenimente istorice nu ajută la dezvăluirea adevăratei naturi a evenimentelor istorice, ci determină o politizare a istoriei. Parlamentele nu au îndatorirea de a lua decizii cu privire la evenimentele istorice.

"Decizia Perinçek" a Curţii Europene a Drepturilor Omului, din 15 octombrie 2015, reprezintă un punct de cotitură important în prevenirea exploatării în scop politic a istoriei şi a dreptului. CEDO a constatat că natura evenimentelor în cauză este discutabilă.

Sprijinirea păcii şi a dialogului în regiune reprezintă cea mai bună abordare pentru ţările terţe care doresc să contribuie la soluţionarea conflictului menţionat între Turcia şi Armenia.

În direcţia găsirii unei soluţii din partea Turciei se află un proces de normalizare, aflat în curs între cele două ţări. Desfăşurarea constructivă a acestui proces va contribui la stabilitatea şi pacea nu doar a celor două ţări, ci şi a întregii regiuni.

În plus, considerăm necesar să se evite orice fel de acţiune şi discurs ce ar putea perturba cultura armoniei şi a bunei convieţuiri în Parlamentul României, care include reprezentanţi ai comunităţilor turce şi armene.

Considerăm că un viitor paşnic între turci şi armeni se poate realiza prin dialog şi empatie.

Türkçe:

1915 olaylarıyla ilgili objektif, yapıcı ve dengeli bir yaklaºım için Osmanlı Müslümanları dahil bütün tarafların kayıpları ve acıları dikkate alınmalıdır. Yaklaºık yüz yıl önce meydana gelen olaylar ancak tarafsız tarihçilerin katkıları ve uluslararası hukukun ilkeleri çerçevesinde değerlendirilebilir.

Nitekim, 2005 yılında dönemin Baºbakanı olan Sayın Cumhurbaºkanı Tayyip Erdoğan 1915 olaylarının Türkiye ve Ermenistan arasında, uluslararası tarihçilerin de katılımıyla kurulacak bir "Ortak Tarih Komisyonu"nda ele alınmasını önermiºtir. Ermenistan tarafı ise bu teklifi yanıtsız bırakmıºtır.

2014 yılından bu yana Sayın Cumhurbaºkanı Recep Tayyip Erdoğan tarafından Türkiye Ermenileri Patriği’ne hitaben 24 Nisan’da taziye mesajı gönderilmekte, Ermeni Patrikhanesi’nde düzenlenen anma törenine resmi katılım sağlanmaktadır.

Ermeni Hükümeti ve diasporası bununla da yetinmeyip, onlarca Türk diplomatın ve sivillerin hayatına kasteden terör örgütlerinin ve teröristlerin propagandasını yapmaktadır.

I. Dünya Savaºı sırasında meydana gelen 1915 olaylarının niteliği konusunda siyasi ve hukuki bir konsensüs bulunmamaktadır.

Soykırım uluslararası hukukta açıkça tanımlanmıº spesifik bir suçtur. İlk defa 1948 tarihli BM Soykırım Suçunun Önlenmesi ve Cezalandırılması Sözleºmesi’nde tanımlanmıº olup, yürürlük tarihinden önce gerçekleºmiº olaylar Sözleºme’nin uygulama alanı dıºındadır.

Kaldı ki, bir olayın soykırım olarak nitelendirilebilmesi için, 1948 tarihli BM Soykırım Sözleºmesi’nde aranan ºartların var olduğunun kesin kanıtlarla ortaya konulması gerekmektedir. Peºin hükümler ve kanaatler üzerinden 1915 olaylarını soykırım olarak tanımlamak hukuku yok saymaktır.

Bir olayın soykırım olup olmadığına ancak yetkili bir ulusal veya uluslararası mahkeme karar verebilir. Ayrıca, bir olayın soykırım olarak tanımlanması çok ciddi bir iddiadır ve özellikle kasıt unsurunu da açıkça ortaya koyarak, iddia sahibince yetkili bir mahkeme önünde ispatlanması gerekir. Holokost, Ruanda, Srebrenitsa ve Kamboçya soykırımlarında olduğu gibi, sadece uzman bir mahkemenin titizlikle çalıºması ile bu suçun tespit edilmesi mümkündür. Bu itibarla, 1915 olayları için soykırım tanımını kullanmak hukuka aykırıdır.

Tarihi olaylar konusunda bazı ülke parlamentolarında karar alınması tarihi olayların gerçek niteliğinin gün yüzüne çıkartılmasına yardımcı olmadığı gibi, tarihin siyasallaºtırılmasını da beraberinde getirmektedir. Parlamentoların tarihi olaylar hakkında karar almak gibi bir görevi bulunmamaktadır.

Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (AİHM)’nin 15 Ekim 2015 tarihli "Perinçek kararı", tarihin ve hukukun siyasi amaçlarla istismarını engellemeye yönelik önemli bir dönüm noktasıdır. AİHM, sözkonusu olayların niteliğinin tartıºmalı olduğunu tespit etmiºtir.

Türkiye ile Ermenistan arasındaki sözkonusu uyuºmazlığın giderilmesine katkı sağlamak isteyen üçüncü ülkelerin bölgedeki barıº ve diyaloğu desteklemeleri en doğru yaklaºım olacaktır.

Türkiye’nin çözüm arayıºları doğrultusunda Türkiye-Ermenistan arasında halihazırda süregelen bir Normalleºme Süreci bulunmaktadır. Bu sürecin sağlıklı bir ºekilde yürütülmesi sadece iki ülke için değil tüm bölgenin istikrar ve huzuruna katkı sağlayacaktır.

Bunun yanısıra, Türk ve Ermeni toplumlarının temsilcilerini de bünyesinde barındıran Romanya Parlamentosu'ndaki uyumu ve bir arada yaºama kültürünü bozacak her tür eylem ve söylem kaçınılmasının gerekli olduğunu düºünüyorum.

Türkler ve Ermeniler arasında barıºa dayalı bir geleceğe diyalog ve empatiyle ulaºılabileceğine inanıyorum.