Dezbateri parlamentare

Domnul Mircea Irimescu:

"Imaginea noastră"

Cu vreo zece zile în urmă, găsindu-mă în colegiul meu electoral, situat la 500 km de Bucureşti, am avut onoarea de a primi un mesaj telefonic de la însăşi preşedinta Camerei Deputaţilor şi presupun că un astfel de mesaj au primit toţi colegii mei. Mi se aducea la cunoştinţă pe această cale că, peste două zile, va avea loc acţiunea "Parlament deschis" şi că voi putea aduce o contribuţie personală la acest eveniment făcând pe ghidul. Invitaţia era, din punctul meu de vedere, doar de formă, în realitate nimeni nu miza şi pe participarea mea. Altfel cred că aş fi fost solicitat din timp şi mi s-ar fi prezentat un minim plan al activităţii ce urma să se desfăşoare pentru a mă putea pregăti corespunzător. Era vorba despre o manifestare din programul Camerei Deputaţilor menită să dovedească, imitând cunoscute modele occidentale, transparenţa muncii din această instituţie, care trebuia bifată la "realizări". Atât şi nimic mai mult.

Dacă Parlamentul României nu s-ar confrunta cu o gravă problemă de imagine publică, care este speculată în scopuri politice ori de câte ori acest lucru este oportun diverşilor competitori în alegeri (vezi cazul alegerilor prezidenţiale recente), felul în care a fost gestionată activitatea din 13-14 februarie, cu indulgenţă ar fi putut fi apreciată ca acceptabilă, însă ştie oricine că lucrurile nu stau aşa. Modul în care este cântărită şi judecată de majoritatea cetăţenilor ţării activitatea legislativă este de natură să îngrijoreze serios. În aceste condiţii, denigrarea Parlamentului, devenită un sport naţional, reprezentă o periculoasă acţiune împotriva regimului democratic al României. Merită cu prisosinţă zăbovit asupra modului în care conducerea ţării este preocupată de această stare de fapt. Un caz de studiu poate fi chiar manifestarea "Parlament deschis".

Lipsa pregătirii temeinice a acestei acţiuni, dorinţa - împlinită - a organizatorilor de a trece cât mai neobservată trebuie analizate şi, eventual, condamnate. Să fii în măsură să faci ceva pentru reabilitarea percepţiei publice faţă de instituţia fundamentală a democraţiei şi să nu întreprinzi cele necesare este o atitudine cu consecinţe grave. Îmbunătăţirea imaginii Parlamentului României este o acţiune de importanţă fundamentală. Nu se cunoaşte nicăieri în lume vreun caz în care să existe democraţie autentică şi productivă fără o viaţă parlamentară densă, fructuoasă, de calitate şi, de ce nu, pozitiv apreciată.

Desigur, numai cu acţiunea mai sus amintită nu se pot rezolva toate problemele de imagine a vieţii parlamentare româneşti. În cadrul de faţă, pomeneam cu puţin în urmă faptul că sistemul public de discutare a proiectelor legislative ce urmează să intre în dezbateri legislative, bazat în special pe discuţiile televizate purtate de un grup relativ restrâns de persoane, este nefuncţional şi nu răspunde nevoilor sociale. Noi abordări în această chestiune din partea conducerii Parlamentului (şi nu numai!) ar putea aduce o parte din progresul necesar în acest domeniu.

O posibilă soluţie ar putea fi editarea unei publicaţii private, destinată publicului larg, de către o asociaţie neguvernamentală de prestigiu care monitorizează activitatea Parlamentului. Revista ar putea să prezinte într-o manieră obiectivă evenimentele care au loc în cadrul legislativului românesc, diverse puncte de vedere referitoare la temele aflate în discuţie emise de personalităţile de prestigiu ale ţării, parlamentari sau nu. De altfel, în tradiţia vieţii parlamentare din România există exemple în acest sens a căror utilizare ar fi benefică în contextul de astăzi.

Parlamentele României de dinaintea ultimului război mondial arătau mai multă atenţie aducerii în faţa opiniei publice a activităţilor desfăşurate în interiorul lor şi a marilor probleme cu care era confruntată ţara. În acest sens au încurajat apariţia unor publicaţii în care se exprimau variate puncte de vedere despre realitatea politică a ţării şi a lumii. Astfel, în perioada 1911-1923 a apărut cotidianul "Parlamentul", iar începând cu anul 1928 s-a publicat revista "Parlamentul românesc".

Departe de a fi festivistă, revista pomenită a reuşit să aducă în faţa publicului interesat problemele reale ale ţării din economie, politică, armată, cultură, societate, precum şi opiniile celor mai luminate minţi din epocă, indiferent dacă făceau sau nu parte din Camerele legiuitoare. De exemplu, numărul special al lunii octombrie 1933 are ca temă "Problemele şcolii" şi iată o parte dintre numele celor care s-au pronunţat atunci asupra acestui important domeniu al vieţii sociale: N. Iorga, C. Angelescu, D. Gusti, P. P. Negulescu, I. G. Duca, I. Petrovici, C. Rădulescu-Motru, Ghe. Brătianu, O. Onicescu, T. Vianu, C. Giurescu. În numărul din martie 1934 sunt atacate şi "Problemele apărării noastre" despre care scriu I. Antonescu, St. Popescu, C. Argetoianu, generalii Ionescu, Amza, Condeescu, Marţian, Burileanu etc.

În numere comune sau speciale, încurajând obişnuinţa de a citi, cu seriozitate, de multe ori satiric şi cu usturătoare ironie, folosindu-se poze şi caricaturi, au fost prezentate aspectele activităţii parlamentare din plen, comisii, grupuri parlamentare şi individual, pe deputat sau senator. Rubricile permanente erau intitulate sugestiv: interpelări-comunicări, cronica politică, activitate interparlamentară, bufet-culoar, activitatea extraparlamentară. În acelaşi timp, revista a înfiinţat şi a întreţinut "Oficiul de studii şi cercetări parlamentare" care la rândul lui a editat un "Buletin legislativ".

În tot cazul, problema imaginii publice a Parlamentului este serioasă şi trebuie să facem şi noi ceva. În mod sigur, mai mult decât declaraţii politice.