Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 decembrie 2011
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 decembrie 2011 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 decembrie 2011
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.51 | Ion Dumitru - declaraţie politică având tema "Mica proprietate trebuie întoarsă la productivitate"; | ![]() |
||
Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta
|
"Mica proprietate trebuie întoarsă la productivitate" În România, lumea ţărănimii, ce reprezintă majoritatea populaţiei, a fost, pe parcursul ultimelor două sau chiar trei generaţii, în continuu atacată, umilită, terorizată, obligată la declasare. Lumea rurală, ţărănimea, a fost pentru comunism câmpul de bătaie unde trebuia distrus totul, deoarece acolo se aflau rădăcinile unei concepţii personaliste de viaţă, care deranja cel mai mult. Până la urmă, ceea ce este natural a supravieţuit şi a învins. Dar cu mari traume pentru morala şi conştiinţa umană, traume manifestate printr-o retragere a participării la viaţa publică, în paralel cu lipsa de interes faţă de piaţa de mărfuri, deoarece piaţa de mărfuri monopolizată de stat, ca şi ideologia unică impusă oficial, au inhibat şi au anulat spiritul de participare al ţăranului şi al cetăţeanului în general. Prin asta s-a caracterizat glorioasa construcţie psiho-socială a regimului totalitar, transformând omul într-o disciplinată maşină de producţie. Actualmente, România a sărăcit din pricina moştenirii acestei mentalităţi de neparticipare atât materială, cât şi politico-morală. Această degradare, însă, a beneficiat de o "perfecţionare" ulterioară prin dezamăgirea totală faţă de modul imparţial în care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate. Neîncrederea ţărănimii s-a adâncit, apoi, prin negăsirea intereselor acestei mici proprietăţi productive în programele de guvernare oferite de spectrul politic actual. Ceea ce ne obligă astăzi, este să acceptăm pasul înapoi spre mica proprietate de subzistenţă, care să ne scape într-o oarecare măsură de dependenţa ţăranului faţă de produsele alimentare venite din altă parte, pentru ca apoi, încurajată măcar într-o asemenea iniţiativă minoră, să redăm spiritul de iniţiativă la următoarele generaţii, refăcând din mica proprietate rurală acest motor socio-economic de care, pe bună dreptate, se temea teoria comunistă, acuzându-l că generează capitalism. Se pune în final întrebarea: Când şi cu cine vom realiza reîntoarcerea la productivitatea adevărată a micii proprietăţi? |



