Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Degradarea continuă a stării de sănătate în România"

Există în România de astăzi numeroase probleme cu care actuala guvernare se confruntă.

Rând pe rând, educaţia, sănătatea, justiţia, protecţia socială dovedesc că lipsa de profesionalism şi algoritmul politic au înlocuit abordările ştiinţifice, managementul performant care să conducă la servicii de calitate care trebuie oferite cetăţenilor.

Nemulţumirea cetăţenilor României, care, din nefericire, în aceste momente de sărăcie se îmbolnăvesc tot mai mult, a crescut an de an, motivaţia permanentă a Guvernului pentru starea din sănătate fiind lipsa de finanţare, banii având altă destinaţie.

Din punct de vedere al sănătăţii cred că trebuie să avem şi o altă abordare. De fiecare dată când se fac aprecieri la adresa sănătăţii, trimiterile sunt la condiţiile din spital, hrană, medicamente, materiale sanitare. Rareori însă se vorbeşte despre cei chemaţi să asigure actul medical: medici, asistenţi, surori, personal tehnic, muncitori, care sunt practic dezonoraţi prin actualul sistem de salarizare, sistem care determină un adevărat exod al personalului medical din ţară, punând în dificultate, prin lipsa cadrelor de specialitate, funcţionarea sistemului în întregul său.

Fluctuaţia permanentă a unor categorii profesionale care părăsesc rapid sistemul, existând mereu nevoia de specializare a celor nou-veniţi, ceea ce implică un volum sporit de cheltuieli ale statului român, dar şi timp, cuantificat mai ales în lipsă de experienţă, capacitate de acomodare etc. a noilor cadre, care nici nu se pot pregăti datorită lipsei fondurilor ce ar trebui alocate pentru perfecţionare şi a costurilor acestor cursuri pe care ar trebui să le suporte din veniturile pe care le-am prezentat puţin mai înainte, fac ca sistemul de sănătate să fie tot mai slab.

Suntem cu toţii de acord că reforma în unităţile sanitare trebuie făcută în beneficiul cetăţeanului, al cetăţeanului bolnav la un moment dat, al celor care au nevoie de sistem, dar sistemul în sine nu va putea răspunde niciodată solicitărilor fără a avea un personal bine pregătit profesional, dispus să fie trup şi suflet alături de bolnav, în condiţiile în care nivelul de viaţă al salariaţilor nu poate să-i scape pe aceştia de grijile zilnice.

Iată de ce cerem ministrului sănătăţii să gestioneze împreună cu specialiştii ministerului acea strategie integrată care să facă sistemul să funcţioneze în ansamblul său cu cele două componente esenţiale: oamenii care servesc sistemul şi materialele necesare asigurării funcţionării acestuia, astfel încât oamenii care au nevoie să poată beneficia în condiţiile cele mai bune de personal calificat şi de condiţii normale de spitalizare.

Altfel, prin măsuri parţiale, prin jumătăţi sau sferturi de măsuri vom rămâne în continuare la nivelul declaraţiilor de bune intenţii într-un domeniu în care graniţa dintre viaţă şi moarte este extrem de uşor de trecut.