Dezbateri parlamentare

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Dezinstituţionalizarea, un drum lung al atragerii de fonduri europene"

În data de 20 noiembrie se sărbătoreşte în întreaga lume Ziua internaţională a drepturilor copilului.

Stabilită oficial la 20 noiembrie 1989, marchează ziua în care Adunarea Generală a ONU a adoptat, în 1959, Declaraţia pentru Drepturile Copiilor şi, în 1989, Convenţia pentru Drepturile Copiilor. Începând din anul 1990, Ziua internaţională a copiilor celebrează şi cele două documente - Declaraţia şi Convenţia.

România a ratificat Convenţia pentru Drepturile Copiilor prin Legea nr. 18/1990, prevederile Convenţiei stând la baza elaborării Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prin care se fac cunoscute drepturile şi libertăţile de care trebuie să se bucure fiecare copil.

Legea trebuie să protejeze, în anul 2018, aproximativ 3.700.000 de copii, potrivit statisticilor oficiale, asigurându-se că toate drepturile le sunt respectate şi că interesul superior al copilului primează. Din cei 3.700.000 de copii, însă, aproximativ 55.000 se află în sistemul de protecţie specială a copilului, din care 20.000 sunt copii în servicii de tip rezidenţial şi 35.000 sunt în servicii de tip familial. Statul român trebuie să le asigure şanse corecte şi egale la o viaţă în familie şi acces la servicii de educaţie şi sănătate corespunzătoare. Guvernul şi-a asumat ca obiectiv de ţară ca până în anul 2020 niciun copil să nu mai fie instituţionalizat. În acest sens, accelerarea procesului de închidere a tuturor instituţiilor clasice de tip rezidenţial, destinate copiilor, reprezintă un alt obiectiv prioritar în documentele strategice asumate.

Aceste măsuri vin în contextul în care Uniunea Europeană susţine trecerea de la serviciile instituţionalizate la serviciile prestate de comunitate şi plasează valorile europene comune ale demnităţii umane, egalităţii şi respectului pentru drepturile omului în centrul politicilor de dezinstituţionalizare. Statele membre trebuie să implementeze reforme adecvate sistemelor de îngrijire şi sprijin pentru copii, adaptate secolului al XXI-lea. Astfel, Uniunea Europeană a stabilit dezinstituţionalizarea şi trecerea la serviciile comunitare de îngrijire ca fiind priorităţi finanţate de fondurile structurale şi a aprobat, în cadrul Politicii de Coeziune pentru perioada 2014-2020, obiectivul tematic nr. 9, care se referă la promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei şi a oricărei forme de discriminare, cu focus pe politicile de dezinstituţionalizare. Altfel spus, Uniunea Europeană alocă fonduri prin politica de coeziune, pentru a susţine statele membre în procesul de închidere a centrelor de plasament. România trebuie doar să reuşească să absoarbă aceste fonduri în proiecte care să asigure dezvoltarea de servicii de tip familial şi comunitar.

Din păcate, nici pe domeniul dezinstituţionalizării România nu se poziţionează mai bine în atragerea fondurilor europene decât în alte domenii. Principalul apel de proiecte adresat Direcţiilor Generale de Asistenţă socială şi Protecţia copilului, DGASPC, lansat prin Programul Operaţional Regional la sfârşitul anului 2017, cu termen de depunere ianuarie 2018, prin care 50 de centre de plasament puteau fi închise, a avut un număr mic de solicitanţi, aproximativ 10 centre putând fi închise în urma implementării proiectelor.

În acelaşi timp, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, ANPDCA, în cadrul Proiectului "Elaborarea planului de dezinstituţionalizare a copiilor din instituţii şi asigurarea tranziţiei îngrijirii acestora în comunitate", finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă 2014-2020, menţionează ca rezultate atinse în noiembrie 2018: un studiu de diagnoză complexă a situaţiei centrelor de plasament clasice şi a nevoilor beneficiarilor acestora, care să stea la baza unui plan de închidere şi două metodologii unitare la nivel naţional care să fundamenteze elaborarea planurilor individuale de închidere a centrelor de plasament şi a planurilor de dezvoltare a serviciilor de prevenire în comunităţile sursă din mediul rural.

Cu alte cuvinte, ANPDCA finalizează, în decembrie 2018, un proiect ale cărui rezultate ar fi trebuit să fie utilizate de DGASPC-urile care au depus proiecte în ianuarie 2018.

La începutul lunii noiembrie 2018, ANPDCA anunţa semnarea contractului de finanţare pentru Proiectul "TEAM-UP: Progres în calitatea îngrijirii alternative a copiilor" - "Reducerea numărului de copii şi tineri plasaţi în instituţii, prin consolidarea reţelei de asistenţi maternali" - proiect care urmează să se deruleze pe o perioadă de 5 ani, cu un buget de 568.985.570 de euro. Proiectul va fi finalizat în 2023, când actuala reţea de asistenţă maternală va fi extinsă cu aproximativ 4.000 de persoane şi 15.000 de asistenţi maternali din sistem vor beneficia de formare profesională continuă. Această reţea de asistenţă maternală, care reprezintă unul dintre pilonii esenţiali ai reuşitei procesului de dezinstituţionalizare, va reuşi să fie extinsă la 3 ani după termenul limită asumat pentru finalizarea procesului.

Pentru perioada de programare 2014-2020, România şi-a luat angajamentul de a asigura trecerea de la instituţii de tip rezidenţial la servicii comunitare - case de tip familial, apartamente, extinderea reţelei de asistenţă maternală - dar şi consolidarea capacităţii furnizorilor de servicii sociale publice şi private, de a asigura servicii de prevenire a separării copilului de familie, având la bază comunitatea.

Dezinstituţionalizarea se poate realiza doar prin dezvoltarea capacităţii comunităţii de a susţine familiile în creşterea copiilor, astfel încât separarea copiilor de familie să fie prevenită şi numărul copiilor care intră în sistemul instituţional să fie redus. Serviciile destinate prevenirii separării copilului de familie sunt insuficient dezvoltate la acest moment, sub 1.000, acest lucru însemnând că nu există nici măcar unul în fiecare comunitate, toate comunităţile având copii expuşi riscului de separare de familie.

În concluzie, pentru ca România să îşi poată duce la îndeplinire angajamentele asumate şi pentru a oferi o şansă reală la o viaţă normală copiilor din sistemul de protecţie socială, instituţiile statului trebuie să îşi coreleze politicile şi să accelereze procesele de transformare a serviciilor în unele care să adreseze nevoile comunităţilor.