Maria Grecea
Maria Grecea

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 septembrie 2014

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.102/2014
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 septembrie 2014

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.52 Maria Grecea - declaraţie politică: - "Solidaritate cu Aurelian Mihai";

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

Doamna Maria Grecea:

"Solidaritate cu Aurelian Mihai"

Vin în faţa dumneavoastră pentru a transmite un mesaj de solidaritate cu colegul nostru Aurelian Mihai, intrat de miercurea trecută în greva foamei, în semn de protest faţă de modalitatea în care autorităţile noastre tratează cetăţenii români din diaspora. Cu toate că anumiţi colegi ai noştri, printre care şi preşedintele Valeriu Zgonea, au ales să bagatelizeze demersul deputatului Colegiului uninominal nr. 1, Europa de Vest, Circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, în opinia mea gestul lui Aurelian Mihai nu este unul lipsit de consistenţă. Nu pot fi de acord cu afirmaţia domnului preşedinte Valeriu Zgonea, care spunea luni, referitor la protestul respectiv, că, citez: "din păcate, este un instrument pe care îl folosesc cei care sunt la primul mandat ca să iasă în evidenţă, dar ca politician trebuie să negociezi cu toţi, să-ţi creezi majoritate, asta e obligaţia ta, pentru proiectul de lege pe care l-ai iniţiat".

În realitate, consider că intrarea în greva foamei a deputatului Aurelian Mihai are o valoare extrem de importantă pentru fragila democraţie românească. Domnia sa a recurs la acest gest în urma a numeroase demersuri făcute în scopul de a atenua o serie de greutăţi cu care se confruntă românii care trăiesc şi muncesc în afara graniţelor ţării, oameni folosiţi de regulă ca masă de manevră electorală, atunci când este cazul, iar în rest nu prea sunt băgaţi în seamă de autorităţile statului român.

Comunităţile românilor din străinătate se zbat într-un anonimat desăvârşit, având o serie de probleme rămase de ani buni fie nerezolvate, fie în stadiul de proiect. Este vorba despre nivelul exagerat al taxelor consulare, de modalitatea de lucru greoaie şi birocratică din majoritatea consulatelor statului român din străinătate, de lipsa personalului consular care să-i ajute aşa cum se cuvine pe români, de lipsa unor ataşaţi pe probleme de muncă şi protecţie socială, şi multe altele. De asemenea, în paralel, colegul nostru deputat a reclamat lipsa de implicare a autorităţilor abilitate ale statului român în rezolvarea mai multor aspecte care-i macină pe românii plecaţi în afara ţării, precum procedurile extrem de anevoioase de aducere acasă a cetăţenilor români decedaţi în străinătate, sau lipsa unei strategii coerente, în vederea stimulării repatrierii a milioanelor de cetăţeni care îşi doresc să revină înapoi în ţară.

Prelungirea crizei economice în ţările europene este o realitate drastică, care afectează preponderent cetăţenii străini stabiliţi temporar în ţările europene, respectiv românii plecaţi să muncească pentru a asigura o viaţă mai bună copiilor lor. În aceste condiţii, este cât se poate de evident că românii aflaţi dincolo de graniţe sunt primii care decontează problemele din ţările de adopţie, iar şomajul şi lipsa unor reprezentanţi ai statului român care să-i ajute în dialogul cu autorităţile locale sunt probleme extrem de delicate în prezent.

Ca membru în Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării am încercat, împreună cu colegul Aurelian Mihai, să susţin iniţiativele sale de a impulsiona autorităţile, în vederea găsirii unor soluţii concrete la problemele românilor din diaspora, dar trebuie să recunosc că multitudinea demersurilor noastre nu au avut efectul scontat.

În acest moment, nu ştiu cum se va încheia gestul curajos al colegului Aurelian Mihai. Deja a stat o săptămână în greva foamei, ceea ce nu este la îndemâna oricui, şi cred că decidenţii politici, în speţă conducerea Parlamentului şi a Ministerului Afacerilor Externe, ar trebui să răspundă într-un fel acţiunii sale. Până nu va fi prea târziu...