Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae Giugea:

"Domnul Daea a făcut de râs şi oaia"

Mie îmi este încă vie în memorie imaginea domnului Petre Daea, care, la braţ cu protectorul Domniei Sale, Liviu Dragnea, amăgea crescătorii de ovine cu soluţii miraculoase pentru stocurile de lână pe care aceştia le au şi nu le pot valorifica într-un mod corespunzător. Nu pot să uit promisiunile făcute în urmă cu aproximativ un an, legate de organizarea unor centre de colectare a lânii, direct de la crescători, preţuri ferme pentru fiecare kilogram furnizat şi decontări rapide pentru producători. Oare câţi fermieri au visat şi au sperat că aceste promisiuni nu sunt numai vorbe în vânt? Vă garantez că numărul lor este foarte mare!

În fapt, chiar Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale anunţa că în acest program s-au înscris nu mai puţin de 32.000 de crescători de oi şi că s-a reuşit "marea performanţă" de a se colecta 1.500 de tone, adică vreo 4% din total.

Guvernarea făcută în râs, bazată pe glumiţe răsuflate şi pe gesturi profund neserioase, nu va putea ascunde niciodată lipsa de pricepere a miniştrilor, incompetenţa acestora şi nici nu poate produce efecte favorabile în ţară. Promisiunile s-au făcut şi au rămas la stadiul de promisiuni. În schimb, episoadele tragi-comice cu care ne-a obişnuit domnul ministru Daea par că nu se mai termină, de parcă Domnia Sa ar vrea să detroneze recordurile serialului "Tânăr şi neliniştit".

Mai deunăzi avea sub braţ plăpumi de lână, sperând să impresioneze pe cineva că în acest mod a rezolvat problema stringentă a colectării acestei materii prime valoroase. Nu s-a lăsat şi a trecut şi la şosetele de lână, făcând comenzi, după tipicul electoral, la o mică fabrică de lângă Sibiu, care a reuşit ca prin minune să reziste şi să nu îşi închidă porţile. Văzând că nu-i iese nici aşa, ministrul a început să fredoneze melodia salvării crescătorilor de oi şi a lânii, prin stimularea producătorilor români de covoare tradiţionale care, chipurile, vor cumpăra cantităţi impresionante de lână de la producători.

Vreau să înţelegeţi că nu am dorit să fiu maliţios la adresa domnului ministru Petre Daea, însă, atâta vreme cât Domnia Sa nu îşi ia rolul de ministru în serios, nici noi nu putem să-l tratăm cu vreo urmă de seriozitate. Din păcate pentru agricultura românească, performanţele slabe ale ministrului încep să se concretizeze de la o zi la alta. Cu excepţia subvenţiilor, care vin în agricultură automat, prin plăţi de la Uniunea Europeană, toată lumea se întreabă oare ce a făcut domnul Daea până acum?

În legătură cu problema reală a stocurilor de lână pe care producătorii nu o pot valorifica singuri în condiţii optime, domnul ministru s-a încurcat în propriile scamatorii şi a uitat că, cel puţin oficial, crescătorii români de oi produc anual peste 36.000 de tone de lână. Neoficial, cu siguranţă cantităţile sunt mult mai mari. Nici dacă ne-am înveli cu toţii cu plăpumi de lână, ne-am încălţa cu şosetele preferate ale ministrului şi am cumpăra covoare din lână românească în fiecare cameră a caselor noastre, şi le-am atârna şi pe pereţi, tot nu am ajunge să folosim toată cantitatea de lână care se produce în România. Apoi, ceea ce a uitat să spună ministrul Daea este faptul că din zecile de fabrici româneşti care produceau în 1990 diverse ţesături, covoare şi produse pe bază de lână, astăzi mai sunt active doar câteva la nivelul întregii ţări. Despre exporturi chiar nici nu s-a deschis discuţia, pentru că lâna, ca materie primă, nu mai are căutarea de odinioară, cel puţin pe pieţele occidentale.

Mi-aş fi dorit ca ministrul Daea să aibă succes în politicile şi în promisiunile făcute, însă lumea s-a schimbat enorm în ultimii 30 de ani, iar domnul ministru încă nu a realizat acest lucru. Un ministru care şi-ar lua misiunea în serios, n-ar trebui să stea toată ziua prin pieţe, la degustări de pastramă şi zacuscă. Ar trebui să nu doarmă nopţile până nu ar pune în funcţiune sisteme şi programe de finanţare a producătorilor, a investiţiilor primare în infrastructura agricolă, astfel încât aceştia să devină mai competitivi. Tractoare nu sunt, treierătoarele sunt puţine, iar mecanizarea este specifică doar marilor fermieri, care şi aceştia sunt mult prea puţini. Agricultura românească stă pe umerii micilor fermieri. Despre lâna pe care ministrul o consideră "o podoabă frumoasă", ministrul ar fi trebuit să nu se obosească stând lângă cântare sau lângă maşini de testare a lânii. Ca ministru, responsabil la nivel naţional de soarta agriculturii, putea să stabilească acorduri de comerţ avantajoase cu state puternic interesate de această materie primă, care ar fi venit ele, însele, să testeze, să cântărească lâna, să o transporte şi chiar să o plătească mult mai bine decât un leu pe kilogram.