Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Vulpescu:

A plecat spre ceruri profesorul, omul de cultură şi marele critic literar Nicolae Manolescu. Cu profundă tristeţe aduc acest omagiu memoriei sale, o personalitate marcantă a literaturii române, care a prezidat cu demnitate şi înţelepciune Uniunea Scriitorilor din România până în ultimele momente ale vieţii sale. Profesorul Manolescu a fost nu doar un critic literar de excepţie şi un mentor pentru multe generaţii de scriitori, ci şi un luptător neobosit pentru drepturile şi recunoaşterea acestora în societatea românească.

Am avut cu domnia-sa o îndelungă şi fructuoasă colaborare, în beneficiul literaturii şi culturii române. Amintesc un episod, din iulie 2015, când, din calitatea de Ministru al Culturii, am iniţiat o hotărâre de Guvern, aprobată de Executiv, prin care am marcat un pas semnificativ în sprijinirea Uniunii Scriitorilor din România. Prin această hotărâre a devenit posibil ca Uniunea Scriitorilor din România, care a primit spre folosinţă gratuită în anul 2000, timp de 49 de ani, "Casa Vernescu", să beneficieze de veniturile obţinute de pe urma închirierii acestei clădiri emblematice a Bucureştiului. Am creat astfel o nouă sursă de venit pentru finanţarea proiectelor şi activităţilor Uniunii, contribuind astfel la promovarea literaturii şi a valorilor culturale româneşti.

Mai mult, în efortul de a sprijini cultura şi literatura română, cu sprijinul profesorului Manolescu am reuşit deblocarea Legii pentru finanţarea revistelor culturale, un alt instrument vital care a avut un impact semnificativ asupra publicaţiilor culturale din ţara noastră, inclusiv "România Literară", revistă de referinţă a Uniunii Scriitorilor. Acest act normativ a facilitat accesul la resurse necesare pentru susţinerea şi dezvoltarea continuă a vieţii literare româneşti şi pentru a păstra în circuitul public titluri care sunt parte a istoriei, printre puţinele publicaţii în care limba română încă este scrisă corect, fără excepţie.

Relaţia mea cu profesorul Nicolae Manolescu a fost una de colaborare strânsă şi de respect mutual, având ca fundament o înţelegere profundă a importanţei valorii literaturii în cadrul societăţii. Dialogul şi proiectele comune pe care le-am împărtăşit au avut efecte concrete, contribuind la îmbogăţirea şi diversificarea peisajului literar românesc.

Pierderea profesorului Manolescu lasă un gol imens în inimile noastre şi în literatura română. Moştenirea sa va rămâne însă vie prin scrierile, gândurile şi eforturile sale neîncetate de a asigura o platformă pentru vocea scriitorilor români.

În aceste momente de tristeţe, gândurile mele se îndreaptă către familia sa, către comunitatea scriitorilor şi către toţi cei care l-au cunoscut şi l-au preţuit. În semn de recunoaştere a contribuţiei sale inestimabile, îmi reînnoiesc angajamentul de a continua sprijinirea şi promovarea literaturii româneşti, urmând exemplul său de dedicare şi pasiune pentru cultură.

Odihnească-se în pace!