Dezbateri parlamentare

Domnul Marius-Constantin Budăi:

"Datoria publică a României"

În cursul săptămânii trecute, am văzut că şirul declaraţiilor apocaliptice din partea PNL cu privire la evoluţiile economice continuă, în pofida tuturor indicatorilor macroeconomici care descriu economia naţională ca fiind o economie stabilă, cu o creştere sănătoasă, bazată în primul rând pe un avânt spectaculos al producţiei industriale. Nu ar fi pentru prima oară când astfel de alarme nesăbuite ale colegilor de la PNL sunt contrazise ulterior de realitate. PNL a spus că acea creştere de 5,2% prognozată pentru anul 2017 este nerealistă şi populistă, iar în final creşterea a fost de 7%, cea mai mare din Uniunea Europeană şi peste cea a Chinei şi Statelor Unite. Tot PNL prevestea intrarea în incapacitate în ce priveşte plata pensiilor, iar în final s-a dovedit nu doar că nu s-a întâmplat acest lucru, dar pensiile au crescut semnificativ şi vor mai creşte în continuare fără a afecta deficitul bugetar al ţării. S-a mai spus, la începutul săptămânii trecute că preţurile o iau la vale, că inflaţia pe luna martie a fost de 5%. În realitate, am văzut că inflaţia reală, calculată pe modelul european al indicelui armonizat al preţurilor de consum, a fost de doar 1,6% în luna martie 2018, faţă de martie 2017, iar pe medie în luna martie preţurile au crescut cu doar 0,3%, însă la multe produse de bază, precum uleiul, zahărul, ouăle sau untul, preţurile au scăzut în luna martie, iar la altele au rămas neschimbate, cum este cazul pâinii, cărnii, al făinii, laptelui sau al articolelor de igienă sau îmbrăcăminte.

Exemplele de acest gen, în care alarmele false ale PNL sunt contrazise de realitate, pot continua la nesfârşit. Aproape niciuna din declaraţiile sumbre ale PNL despre mersul economiei nu a fost confirmată de viaţa reală. Dar văd că nu e doar nepricepere în anticiparea unor evoluţii economice, ci este nepricepere chiar în interpretarea unor date existente.

Am citit săptămâna trecută o declaraţie a preşedintelui PNL, domnul Ludovic Orban, isterizat de faptul că datoria publică a românilor ar fi crescut nepermis de mult şi că politicile de îndatorare ale Guvernului vor încărca sarcina generaţiilor viitoare. Practic, domnul Orban se uită unde nu trebuie atunci când analizează sarcina datoriei guvernamentale. Domnia Sa nu înţelege faptul că, atunci când vorbim de datoria guvernamentală, ceea ce contează este capacitatea ţării de a rambursa acea datorie. Ceea ce contează nu este valoarea datoriei, ci cât de sustenabilă este datoria. Dacă domnului Orban i se pare mult pentru România o creştere a datoriei cu 5,5 miliarde euro, cred că ar fi de-a dreptul îngrozit că datoria publică a SUA a crescut cu aproape un trilion de dolari de la începutul anului.

Evident că economia SUA nu se poate compara cu cea a României, iar un trilion de dolari nu reprezintă pentru Statele Unite o sarcină comparabilă cu cea care ar fi în cazul României.

Tocmai de aceea, nimeni nu se uită la valoarea nominală a datoriei guvernamentale, ci la procentul din PIB pe care îl reprezintă această datorie. Iar în acest caz, îl anunţ pe domnul Orban că datoria guvernamentală a României a scăzut în anul 2017, la 35,2% din PIB. Nu am văzut deloc atâta îngrijorare din partea preşedintelui PNL în timpul guvernării Cioloş, susţinut atunci de PNL, când datoria publică era de 37,6% din PIB. Iar eu îi spun că nu avea motive de îngrijorare, nici în 2016, nici în 2017 şi nici acum, pentru că, în toţi aceşti ani, valoarea PIB a crescut într-un ritm mai mare faţă de împrumuturile contractate de România. Aşadar, în aceşti ani, datoria publică a României a devenit mai sustenabilă, pentru că ţara noastră are acum o capacitate mai mare de a-şi rambursa datoriile.

În concluzie, sarcina datoriei publice a României a scăzut, nu a crescut cum susţine preşedintele PNL. Mai mult, în comparaţie cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, România are a cincea cea mai scăzută sarcină a datoriei guvernamentale. Sunt state cu economii mai puternice decât ale României, precum Franţa, Italia sau Spania unde datoria guvernamentală ajunge chiar la 100% din PIB. Iar dacă ne raportăm la principiile de stabilitate macroeconomică din Tratatul de la Maastricht, România este cu mult sub pragul de 60% de la care datoria guvernamentală devine îngrijorătoare.

Nu mai insist deci pe acest subiect. Vreau însă să precizez că orice democraţie are nevoie de opoziţie puternică şi sănătoasă care să strunească actul de guvernare al majorităţii. Eu personal aş fi bucuros să văd că din partea opoziţiei vin critici pertinente care să ne determine şi pe noi să ne îmbunătăţim mai mult actul de guvernare. Din păcate însă, cu astfel de critici venite chiar din partea preşedintelui PNL, acest partid nu se ridică la nivelul titlului de cel mai important partid al opoziţiei. Din păcate!

Sper totuşi ca acest lucru să se schimbe într-un viitor rezonabil.