Dezbateri parlamentare

Domnul Nelu Tătaru:

"Implementarea unor standarde de calitate pentru asistenţa medicală primară şi ambulatorie"

Criza sanitară generată de pandemie a supus unei presiuni uriaşe sistemul românesc de sănătate, care a luptat cu toate resursele pentru a face faţă acestei provocări majore.

Avem, în prezent, experienţa unui an şi jumătate în care pandemia a dovedit tuturor statelor lumii că trebuie să plaseze în permanenţă sistemul de sănătate în centrul intereselor lor, fiind de datoria fiecăruia să manifeste o preocupare constantă pentru îmbunătăţirea politicilor sanitare.

Instituţiile medicale reprezintă, în prezent, actorii principali ai comunităţii şi, aşa cum s-a văzut în această perioadă plină de provocări, reprezintă infrastructura critică pentru supravieţuirea unei societăţi.

România are nevoie de instituţii medicale şi de condiţii de tratament adecvate vremurilor în care trăim.

În acest context, evidenţiez preocuparea constantă a Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, de dezvoltare a metodelor de bună practică în domeniu şi a sistemelor de evaluare a calităţii serviciilor de asistenţă medicală din România.

Specialiştii consacraţi în domeniu au continuat să formuleze propuneri viabile pentru îmbunătăţirea standardelor de calitate a asistenţei medicale primare şi ambulatorii în plan naţional, aspect ce ne oferă posibilitatea de a face progrese constante în procesul de creştere a calităţii actului medical pe care ne propunem să-l oferim pacienţilor.

Chiar dacă în ultimii ani a existat un interes crescut pentru maximizarea standardelor de calitate în domeniul asistenţei medicale oferite cetăţenilor, pandemia a relevat faptul că sistemul naţional de sănătate prezintă vulnerabilităţi majore, pentru remedierea cărora este nevoie de o abordare complexă, la cel mai înalt nivel politic.

În iulie 2017, a fost publicată Legea nr. 185 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate, care cuprinde şi acreditarea tuturor instituţiilor medicale din ambulatoriu, inclusiv cele din asistenţa medicală primară.

Actul normativ a fost o dovadă concretă, prin care s-a materializat interesul, existent la nivel politic, pentru găsirea unor modalităţi de îmbunătăţire a calităţii serviciilor medicale oferite de către furnizorii din sistemul de sănătate.

În perioada stării de urgenţă impuse la nivel naţional, spitalele şi-au concentrat eforturile pentru a trata bolnavii cu afecţiuni cronice, care nu suportau amânare, restul pacienţilor fiind îndrumaţi către serviciile de asistenţă medicală primară şi ambulatorie.

Medicii de familie au fost nevoiţi să facă faţă unui număr uriaş de pacienţi cu afecţiuni diverse, aflându-se uneori în imposibilitatea de a gestiona în mod eficient solicitările venite din partea tuturor bolnavilor.

Dificultăţile pe care medicii le-au experimentat pe parcursul acestei perioade de criză au relevat faptul că sistemul de sănătate nu avea bine fundamentate aceste practici de management al calităţii asistenţei medicale primare, motiv pentru care se impune cu prioritate ca România să urmeze îndeaproape modelul ţărilor din Europa care au o experienţă de 20-30 de ani în domeniu.

Asigurarea calităţii serviciilor din asistenţa medicală primară este o preocupare la nivelul tuturor statelor din Europa, iar România trebuie să înceapă conturarea unor programe durabile, precum cele de înfiinţare a unor cercuri ale calităţii, dezvoltarea modelelor de bună practică medicală pentru medicina de familie sau chiar sisteme de evaluare a calităţii.

Pandemia COVID-19 este provocarea timpurilor noastre şi ne-a invitat indirect să inovăm sistemul medical.

Trebuie să conştientizăm nevoile sistemului şi lacunele existente la nivel legislativ, să dezvoltăm standarde şi modele de practică de înaltă calitate, pentru a le putea aduce mai apoi la cunoştinţa tuturor furnizorilor prin programe de training.

Fără o legislaţie clară şi actuală, care să confere un suport real dezvoltării investiţiilor şi implementării programelor care sunt în derulare sau care vor veni, vom fi din nou nemulţumiţi de valorile mari care duc la realizarea investiţiilor datorită normativelor, iar serviciile de proiectare şi execuţie vor ajunge să fie realizate în cea mai mare parte de oameni fără experienţă în sectorul medical.

Pentru a face din acestea o certitudine, avem nevoie de o strategie pe termen mediu şi chiar lung.

Orice investiţie în infrastructura medicală trebuie să vizeze, în primul rând, pacientul, dar şi beneficiile pe care i le aduce.

Cred că împreună - autorităţi, manageri de spitale, specialişti - putem pune la punct un sistem prin care să aliniem unor standarde noi, actuale, instituţiile medicale din România, care să prioritizeze siguranţa şi confortul pacienţilor.

Planurile strategice trebuie să urmărească dotarea corespunzătoare a centrelor de asistenţă primară. Acestea au nevoie de capabilităţile necesare pentru a putea satisface o paletă largă de nevoi ale pacienţilor, indiferent de zona geografică în care se află.

Pentru ca pacientul să aibă acces la condiţii decente de tratament, este nevoie de actualizarea standardelor medicale, de implementarea de protocoale privind traseul pacientului de la prima consultaţie şi până la externare, de digitalizare care să uşureze sarcinile personalului medical, dar şi de schimbarea modului în care se face management în spitale, într-unul bazat pe criterii de performanţă şi eficienţă.

În centre se realizează adesea proceduri cu risc ridicat, de aceea se impune echiparea lor cu tehnica necesară pentru efectuarea unei corecte evaluări a pacienţilor. Grăbirea procesului de vindecare a bolnavilor reprezintă o prioritate pentru centrele din teritoriu!

Mai mult decât atât, serviciile medicale oferite de centrele de asistenţă primară şi în regim ambulatoriu trebuie să fie centrate pe pacient.

Pentru a fi realizat un bun management al pacientului şi pentru a face faţă tuturor solicitărilor venite din partea bolnavilor, la nivelul centrelor trebuie să existe o echipă multidisciplinară care să acţioneze coordonat.

Implementând cu prioritate aceste obiective, serviciile de asistenţă medicală primară şi ambulatorie vor oferi cetăţenilor un act medical de calitate la nivelul întregii ţări, putându-se evita în acest mod supraaglomerarea spitalelor.

De asemenea, trebuie să fim deschişi unor eventuale colaborări sau schimburi de cunoştinţe cu ţările europene care au experienţa menţinerii unor standarde ridicate ale calităţii asistenţei primare, folosind exemplul lor drept sursă de inspiraţie.

Pentru a duce investiţiile în sănătate la alt nivel şi pentru a putea spune cu toată convingerea că avem spitale ca afară, avem nevoie să ne susţinem reciproc, să facem echipe pentru elaborarea de documente suport care pot contribui la îmbunătăţirea factorului legislativ pe toate palierele!

Această perioadă de maximă încordare socială ne-a arătat, mai mult ca oricând, că ne putem baza pe instituţiile şi organizaţiile existente la nivel comunitar.

Am ferma convingere că, acţionând organizat şi urmărindu-ne obiectivele, vom putea facilita, în perioada următoare, accesul tuturor cetăţenilor la serviciile de asistenţă medicală primară.