Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Popeangă:

"«Partidul cucilor» şi-a pierdut cucul-şef!"

Foarte activă în plen, chiar "războinică", aşa cum menţionează şi în anunţul de înscriere în UNPR, Aura Vasile s-a remarcat de-a lungul timpului nu ca fiind blondă, ci printr-un discurs acid, îmbogăţit cu epitete şi metafore viu colorate. Una dintre ţintele predilecte ale amazoanei-parlamentar a constituit-o surogatul de partid numit UNPR, căruia, de la o vreme, îi tot cântă "Nu mă mai despart de tine", de parc-ar fi Veta cu poşeta în care i se lăfăie ajutorul de şomaj.

"Conduce un partid de cuci pentru că toţi cei care sunt pe lângă domnia sa sunt toţi nişte însinguraţi", spunea Aura Vasile în plenul Camerei, în toamna anului trecut, despre Gabriel Oprea. Să nu uităm şi că, doar cu ceva mai mult de jumătate de an în urmă, Aura Vasile spunea despre UNPR: "Ceea ce colegii din acel grup parlamentar au făcut se numeşte prostituţie şi, atunci când prostituţia este plătită, se numeşte curvă!", ca să constatăm apoi că Aura Vasile a plecat foarte convinsă la "partidul cucilor", care face "prostituţie", probabil fiindcă, nu-i aşa?, îi împărtăşeşte valorile, căci altfel nu se explică noile sale convingeri... E bine când, în cele din urmă, omul potrivit îşi găseşte singur locul politic potrivit... Iar "Iuda", "sluga însetată de sânge a lui Băsescu", "o ruşine pentru armată", "un cuc care conduce un partid de cuci", aşa cum îl alinta Aura Vasile pe Gabriel Oprea, a fost reevaluat, ca de obicei, şi i-a devenit şef în ierarhia politică...

"O majoritate parlamentară de strânsură, un conglomerat bine cimentat de infracţiune, înşelătorie, şantaj, laşitate, trădare şi micime", erau cuvintele care se buluceau să însăileze caracterizarea Aurei Vasile adresată coaliţiei de guvernare, în postarea de pe blogul său, chiar din dimineaţa în care sărea cu drag în barca portocalie. În schimb, în comunicatul UNPR dat publicităţii după-amiază, Aura Vasile declara, trimiţându-ne cu gândul la oarecare efecte ale etnobotanicelor sau chiar la înlocuirea de către un răuvoitor, pe furiş, a cărnii de pui de la prânz cu friptură de cuc pe băţ: "Am hotărât să vin alături de foştii mei colegi, cei care au demonstrat, spre deosebire de alţii, că au valori şi principii solide. Sunt un om de stânga şi împărtăşesc valorile UNPR, singurul partid care mai reprezintă astăzi stânga românească. După cum spun şi colegii mei din UNPR, nu plec din Kiseleff şi rămân mai departe aşa cum mă ştiţi, războinică şi dedicată cauzei în care cred, aceea de a-i sprijini pe oamenii care muncesc, pe pensionari şi pe tineri, pe toţi cei care au de suferit în aceste vremuri grele". Câtă dreptate aveau latinii: sic transit gloria mundi sau, cum ar spune un român neaoş, mare ţi-i grădina, Doamne...

Grădină în care se iţeşte şi un alt curajos combatant politic al tranziţiilor de colo-colo, Marian Sârbu, şi el un mare amator de dictoane latineşti, favoritul său fiind "Ubi bene, ibi patria"... Cât a fost bine-n PSD, a avut grijă să fie pe lista celor care au fost beneficiarii onorurilor, jumulind permanent, de la partid, câte o mână de lauri pe care să şi-o aşeze pe frunte. Cum a bătut vântul opoziţiei spre PSD, hop şi Marian Sârbu în barca puterii (asta e: la vremuri noi, tot noi...) - sub formă tot de şef, bine-nţeles, că altfel tuşeşte! După o tranziţie mai mult decât previzibilă, cât a simţit că Băsescu, tatăl din umbră al UNPR, e călare pe situaţie, a mers după principiul: "OK, dacă-i bine, atunci mă sacrific şi-l iau eu", devenind astfel preşedinte al "partidului cucilor", cum l-a botezat actuala vicepreşedintă-cucă Aura Vasile. Trai pe vătrai până când, simţind că i-o ia la vale pământul de sub picioare, văzând că PDL mai susţine UNPR doar declarativ şi din ce în ce mai anemic, ori că, şi de-ar scădea pragul electoral la 1%, tot nu mai pupă loc în Parlament, Marian Sârbu şi-a... reevaluat (cuvânt la modă în UNPR!) opţiunile, îndreptându-se plin de speranţă spre scaunul, tot de şef, al preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, lăsând, fără mari remuşcări, partidul cucilor fără... cucul-şef!

Păi zi-i măi, nene, aşa, să priceapă omu' ce cauţi matale în politică: să faci portofelu' ca purcelu'! Ce, îs de colea 10.000 de euro pe lună? Că doar nu sunt din chinurile unui SRL pe care să-l patronezi, luptându-te cotidian cu economia de piaţă, ci tot din bani adunaţi de la omul de rând... Noroc că audierile în comisiile de buget şi economice ale Senatului şi Camerei Deputaţilor s-au desfăşurat cu uşile închise, la final nefiind făcute declaraţii oficiale, că nu se ştie ce... cuc mai scotea pe gură Marian Sârbu, de strica impresiile beneficiarilor serviciilor sale şi puneau ăia de-o contestaţie cu ouă de cuc neroşite pe motiv de vechime...

O nelămurire de final: dacă tot pleacă din sistem, Marian Sârbu şi-o fi achitat, în cele din urmă, facturile la utilităţi de la biroul său parlamentar din Bârlad sau a pus şi el, singur-cuc, o ţeapă alături de cele ale lui Băsescu, în Piaţa "Victoriei băsismului împotriva poporului român"?