Dezbateri parlamentare

Domnul Mihai Niţă:

"Politichie la botul calului"

Este deja prea mult, inacceptabil de mult timp, de când Parlamentul României s-a transformat din tribună politică în scenă de bâlci, pe care ar putea s-o aprecieze numai consumatorii de la bodegă, după ce s-au aghezmuit vârtos, şi amatorii de bancuri cu politicieni. Uneori am impresia că actorii unor scene jenante, scandaloase, provocate în forumul suprem al ţării acţionează deliberat în scopul decredibilizării instituţiei în care lucrează, sau în care ar trebui să lucreze. Dacă o fac în mod inconştient, este la fel de grav.

Am asistat, frecvent, la scene ridicole, care sunt preferate acţiunilor cu adevărat politice, dar care se pretind a fi demonstraţii de protest cu caracter ideologic sau moralist. De la ţopăieli asociate cu însemne grafice ale unor organizaţii străine de interesele românilor până la concursul patologic al decibelilor în sălile de lucru, vocea raţiunii este contracarată de sunetele emise prin aparatura audio special adusă, pentru a transforma lucrările comisiilor parlamentare în haos. Autorii acestor gesturi ridicole şi revoltătoare aduc un afront noţiunii de inteligenţă, căci politica s-ar asorta bine cu politichia, dacă ar avea o raţiune corectă. Au fost momente când reprezentanţi ai Parlamentului au trecut de la provocări deşănţate la agresiuni fizice. Cu atât mai ruşinos pentru nişte personaje, de la care cetăţenii României aşteaptă exemple de comportament şi de atitudine demnă. Asta este tot ce le putem arăta?

Colegi mai nou sosiţi în instituţia elitei politice s-au substituit cameramanilor, provocându-şi colegii la reacţii necontrolate, pe care le promovează ulterior în reţelele de socializare. Să nu fi auzit ei niciodată de unii dintre marii oratori din istoria parlamentarismului românesc? Tot ce este posibil. Altfel, ar fi înţeles că lupta politică nu se poartă prin gesturi stupide, de cea mai joasă speţă, ci prin discursul inteligent şi elegant adresat colegilor de la tribuna la care au acces şi care, pesemne, îi irită. Le este mai la îndemână comportamentul suburban. În acest caz, devine justificată întrebarea cetăţenilor care asistă la asemenea episoade: "Cum or fi ajuns ăştia în Parlament?" Desigur, democraţia vă oferă libertatea de exprimare. Dar, "o libertate fără limite ucide libertatea".

Glasul norodului este cea mai mare putere, spune un proverb românesc. Vă mai interesează, stimaţi colegi, ce crede şi ce glăsuieşte norodul despre noi? Vă mai amintiţi ce glăsuiam, fiecare dintre noi, în campaniile electorale? E clar că unii dintre noi au uitat, din momentul în care au fost confirmaţi ca parlamentari. Oamenii ne-au trimis aici cu speranţa că le vom face legi bune, sănătoase, pentru că "Legea este prietenul celui slab", după cum credea Schiller. Sau aşa ar trebui să fie.

Rostul Parlamentului este să legifereze, mereu cu gândul la poporul pe care-l reprezintă. Spectacolul în această instituţie îşi găseşte locul numai dacă se materializează în discursuri politice şi iniţiative menite să aducă cele mai bune soluţii pentru elaborarea legilor. Miile de amendamente prezentate de o parte a opozanţilor, pentru diminuarea eficienţei muncii noastre, sunt complementare cu scenele ilare prestate, despre care făceam vorbire anterior. Iată de ce este greu de crezut în coincidenţe nevinovate.

Gândiţi-vă, onorabililor, la ce mesaje veţi mai putea să recurgeţi într-o viitoare confruntare electorală, când votanţii dumneavoastră vă vor întreba ce aţi făcut pentru ei timp de patru ani! Dacă nu, cumva, cheful de muncă v-a părăsit şi nu veţi binevoi să continuaţi cu teatrul dubios pe care l-aţi practicat şi pentru care aţi fost bine plătiţi din bugetul statului român.

Luaţi aminte la vorbele lui Petre Ţuţea - "Ordinea de drept este una din măreţiile omului".

Când vă mai încearcă impulsul nefericit de a vă manifesta în maniera jalnică de până în prezent, poate vă cuprinde şi un sentiment de ruşine şi de respect faţă de unul dintre cei mai profunzi gânditori ai naţiunii române.