Dezbateri parlamentare

Doamna Cristina Burciu:

"Investiţiile în calitatea educaţiei, o garanţie a menţinerii tinerilor în ţară"

Guvernul României a transformat în fapte promisiunile privind atenţia acordată învăţământului românesc. Majorările succesive ale salariilor cadrelor didactice din ultimii doi ani, precum şi investiţiile din infrastructura educaţională înseamnă paşi importanţi pentru scoaterea învăţământului românesc din colaps.

Ultima majorare salarială din educaţie, cu 20% începând cu 1 martie a.c., va avea un efect benefic, pe termen scurt şi mediu. Obţinerea unor venituri decente de către dascăli va stopa exodul cadrelor didactice, în general tinerii, care au părăsit în fiecare an sistemul educaţional românesc, fără ca autorităţile statului să găsească un antidot corespunzător. De asemenea, asigurarea aplicării corecte a art. 16 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale, care stipulează că "În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit", va avea drept consecinţă reducerea fenomenelor absenteismului şi al abandonului şcolar, care, din păcate, sunt încă prezente mai ales în rândul elevilor proveniţi din categoriile defavorizate şi din mediul rural. Este o datorie de onoare a statului să susţină părinţii miilor de copii din ţară care fac eforturi disperate să le asigure traiul de zi cu zi, şi realmente nu îşi permit să mai cheltuiască niciun ban în plus pentru a avea cele necesare elevilor la şcoală.

România este una dintre ţările cu cei mai inteligenţi copii din Europa, iar această realitate este certificată de rezultatele incredibile obţinute de elevii olimpici români la toate disciplinele, pe plan mondial. În viitor, consider că mai trebuie îmbunătăţit sistemul autohton de învăţământ, bazat în continuare poate prea mult pe transmiterea de informaţii şi nu pe crearea de abilităţi şi competenţe, pe formarea şi educarea copiilor.

Nu în ultimul rând, este vital ca absolvenţii unităţilor de învăţământ preuniversitar şi universitar să îşi găsească locurile pentru care s-au pregătit în piaţa muncii, conform ocupaţiilor alese. În acest sens, statul trebuie să scoată şcoala românească din starea de furnizor principal de export al forţei de muncă, deoarece ne-am confruntat ani de zile cu situaţia în care atât dascălii bine pregătiţi, cât şi elevii şi tinerii cu rezultate peste medie, au emigrat în număr mare către unităţile de învăţământ din străinătate, care le-au oferit cel puţin şansa unui loc de muncă plătit decent.