Dezbateri parlamentare

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Codul insolvenţei se va transforma în codul falimentului"

Suntem obligaţi să constatăm şi să sancţionăm, atunci când este cazul, orice derapaj al Guvernului care ar putea afecta negativ România, fie că vorbim despre funcţionarea statului, fie că vorbim despre funcţionarea sectorului privat, fie că vorbim de funcţionarea instituţiilor de informare publică.

Acum ne aflăm într-o astfel de situaţie. Prin adoptarea rapidă aOUG nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, Guvernul a instituit un precedent periculos pentru tot ceea ce înseamnă sectorul privat din România, care şi aşa se află sub un asalt continuu al statului, care, în loc de muniţie, foloseşte taxe şi impozite.

Aflăm că 25 octombrie este data la care prevederile acestui cod vor intra în vigoare, ceea ce înseamnă căîncă mai este timp să facem ceva pentru a opri un dezastru economic în România. Ordonanţa de urgenţă a fost cel mai nepotrivit mod de a adopta un asemenea act normativ. Motivele sunt simple şi ţin în principal de neconstituţionalitate. Rapiditatea cu care aceste modificări au fost adoptate trădează nevoia disperată, aş spune, de a obţine bani la bugetul de stat. Sacrificiile pe care plata acestor bani le presupune pentru mediul privat însă sunt mult prea mari. O dezbatere parlamentară ar fi introdus în legislaţie un set de modificări coerente la procesul de insolvenţă, dar ar fi făcut posibilă sesizarea CCR pentru eventuale articole neconstituţionale. Acum însă se observă cu ochiul liber că avem, publicate în Monitorul Oficial al României, câteva articole care în mod cert vor fi lovite de neconstituţionalitate, asta dacă CCR-ul îşi va păstra profesionalismul şi dedicaţia de care a dat dovadă pentru a avea o legislaţie în acord cu legea fundamentală a ţării. Mai specific, mă refer la art. 81 alin. (3) care, în momentul în care va fi supus atenţiei CCR, cu siguranţă nu va trece testul constituţionalităţii. O altă cauză pentru care legea nu va fi aplicabilă este articolul 248, care prevede când intră în vigoare prevederile, dar şi faptul că prevederile se aplică şi procedurilor "de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare la data intrării sale în vigoare". Retroactivitatea legii de natură civilă este interzisă în acest moment prin Constituţie, prin urmare articolul este neconstituţional, fără urme de îndoială.

Nu trebuie să fii "oracol" ca să realizezi ce se va întâmpla. Ordonanţa este deja trimisă spre abilitare către Parlament. Cu certitudine procedurile parlamentare vor întârzia adoptarea prin lege a ordonanţei insolvenţei, timp în care prevederile sale, în forma actuală, se vor aplica şi, aşa cum am mai spus, vor aduce falimentul pentru foarte multe companii şi îndeosebi instituţii media. În momentul în care va ieşi din dezbaterea parlamentară însă aceasta va fi sesizată la CCR şi atunci prevederile care deja şi-au produs efecte vor fi fost declarate neconstituţionale, moment în care statul se va confrunta cu o nouă dramă, cea a rambursării daunelor pricinuite prin aplicarea unor texte de lege neconforme cu Constituţia, şi acest lucru ne va afecta din nou pe toţi, acolo unde ne doare cel mai tare, la bugetul de stat.

Este uşor de prevăzut degringolada pe care adoptarea acestui act normativ o aduce în sistem. Sunt mai multe soluţii pentru evitarea acestor sincope. În primul rând Avocatul Poporului poate sesiza CCR pentru articolele pe care acesta le consideră neconforme cu Constituţia. În urma sesizării, decizia CCR va obliga Guvernul să adopte un alt act normativ de urgenţă prin care să îndrepte greşelile. A doua opţiune necesită mai mult curaj din partea Guvernului, dar este posibilă. Guvernul poate emite o ordonanţă de urgenţă prin care să abroge acest act normativ şi să îl transforme în proiect de lege care să fie înaintat pentru dezbatere în Parlament. Toate filtrele parlamentare pot, cu voinţă politică, să acţioneze în beneficiul mutual al statului şi al sectorului privat. În cel de-al treilea rând, Guvernul poate apela la o altă ordonanţă de urgenţă prin care să modifice punctual ceea ce nu este aplicabil în actuala formă a codului.

Propun tuturor celor interesaţide sănătatea sectorului economic privat din România să facă presiuni asupra Executivului să execute oricare din aceste opţiuni. Codul este grăbit, toate procedurile care existau deja în legislaţie sunt devansate, de la 90 de zile în care creditorul putea cere insolvenţa de la emiterea ultimei facturi neplătite, termenul a scăzut la 60 de zile. De la 3 ani, cât era prevăzută limita procedurii de insolvenţă, acum am scăzut la un an. Perioada de prelungire a acestui termen este tot de un an, aşadar ajungem la posibilitatea de a lucra şi implementa un plan de reorganizare timp de maxim 2 ani, faţă de 4 ani cât prevedea legislaţia până în acest moment.

Stimaţi membri ai Guvernului, eu am o convingere puternică asupra faptului că statul trebuie să încurajeze companiile să reziste pe piaţă, să menţină locurile de muncă şi să plătească taxele aferente activităţii lor. Dacă în 4 ani nu se poate acest lucru, nu există niciun motiv să crezi că în următorii 10 ani compania nu poate redeveni profitabilă şi o sursă constantă pentru bugetul de stat. Măsura implementată de Guvernul Ponta nu face altceva decât să presupună că toate firmele care au declarat insolvenţa au făcut acest lucru pentru a se sustrage de la plata taxelor. Această viziune este îngustă, pentru că aceste companii vor plăti taxele doar o dată, după care vor dispărea şi nu vor mai plăti niciun bănuţ odată ce intră în faliment şi acest lucru loveşte cu putere deopotrivă în capacitatea statului de a strânge bani la buget, capitol la care şi aşa nu stăm bine, dar şi în sectorul IMM-urilor care, culmea, sunt lovite în acelaşi timp şi de impozitul forfetar.

Intrarea în vigoare a Codului insolvenţei în această formă, dublată de aplicarea impozitului minim pe companii va rezulta în falimente în masă şi în creşterea exponenţială a ratei de şomaj. Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră cred că şomajul nostru este printre cele mai mici din UE, dar după această măsură este posibil să ajungem la cifre şocante, ca în Grecia sau Spania, în ceea ce priveşte numărul real de şomeri.

Observaţi că argumentele pe care le-am adus sunt de natură economică şi fiscală, ceea ce m-a făcut să stau de o parte de substratul politic al acestei legi. Acest lucru nu înseamnă nicio clipă că sunt de acord cu presiunea pe care Guvernul o pune asupra presei prin acest cod, art. 81, pe care l-am amintit ca fiind neconstituţional la începutul intervenţiei mele, are şi proprietatea de a institui o modalitate total diferită de aplicare a legii pentru un întreg sector economic, sectorul mass-media. Toate entităţile economice care funcţionează după Legea audiovizualului sunt practic atacate de acest articol, care permite statului să retragă licenţa de emisie în momentul în care nu există un plan de reorganizare înaintat. Stimaţi colegi, nu sună deloc a şantaj? Cu alte cuvinte dacă nu îmi spui cum îmi dai banii îţi iau orice posibilitate de a plăti datoria. Statul român sau, mai bine spus, Guvernul României s-a transformat într-un cămătar pentru instituţiile de presă. Nu îmi doresc să intru în polemica privind un anumit post de televiziune pentru că se poate interpreta în fel şi chip acest lucru, dar aici este o chestiune de principiu, care se aplică nu unui post, ci unui întreg sistem. Acest sistem poate cu uşurinţă claca, acest sistem poate cu uşurinţă să fie controlat de cei care au posibilitatea de a preveni insolvenţa, pardon, falimentul trusturilor media prin acordarea contractelor grase de publicitate şi cu toţii ştim cine este cel mai mare furnizor de astfel de contracte. Evident, acelaşi stat, care cu o mână te loveşte până te închide şi cu alta te mângâie cu posibilitatea de a rămâne în activitate, pe termenii şi condiţiile impuse.

Nu este corect ce se întâmplă nici faţă de presă, nici faţă de IMM-uri şi nici faţă de sutele de mii de şomeri pe care Guvernul în va scoate în stradă după ce companiile la care astăzi lucrează nu vor mai exista.

Reiterez faptul că avem nevoie de acţiune împotriva acestui asalt pe care Guvernul îl face împotriva mediului privat. Avocatul Poporului trebuie să se sesizeze, noi, ca parlamentari, trebuie să intervenim pe lângă Guvern pentru a-i convinge pe cei care sunt susţinuţi aici în Parlament de o majoritate confortabilă că această măsură nu va aduce nimic bun. Trebuie să încercăm să îi convingem că ceea ce ar trebui să fie insolvenţă, o măsură de asistenţă pe care statul o acordă companiilor, se transformă în faliment, moartea juridică a oricărei entităţi comerciale. Nu lăsaţi Codul insolvenţei să se transforme în codul falimentului, nu lăsaţi IMM-urile să mai sufere încă 3 ani, deja au trecut prea mulţi!