Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae Georgescu:

"Siguranţa la locul de muncă - prevenţie şi monitorizare"

O stare bună de sănătate a persoanelor de pe piaţa muncii are un impact pozitiv direct şi măsurabil asupra productivităţii, contribuie la îmbunătăţirea sustenabilităţii sistemelor de securitate socială şi ameliorează performanţele companiilor. La nivel macroeconomic, acestea contribuie la creşterea competitivităţii pe plan naţional.

Prevenirea accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale grave şi promovarea sănătăţii pe parcursul întregii vieţi profesionale, începând chiar cu primul loc de muncă, este vitală pentru a permite o perioadă de activitate cât mai lungă. Investiţiile în securitatea şi sănătatea în muncă sunt deosebit de importante, deoarece îmbunătăţesc viaţa oamenilor şi au totodată un efect pozitiv tangibil asupra economiei.

Pentru a marca importanţa acestui domeniu, ziua de 28 aprilie a fost declarată, în anul 2003, de Organizaţia Internaţională a Muncii, Ziua mondială a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă.

Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă trebuie să fie în beneficiul unui număr cât mai mare de lucrători, indiferent de relaţia de lucru în care se află şi indiferent de dimensiunea societăţii pentru care lucrează. Respectarea regulilor în materie de securitate şi sănătate în muncă trebuie să poată fi asigurată de societăţile de toate dimensiunile şi monitorizată în mod eficient.

În ultimii 25 de ani, Uniunea Europeană a fost pionier în ceea ce priveşte standardele înalte de protecţie a lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătate şi securitate pe teritoriul său şi a susţinut niveluri ridicate de protecţie şi în ţările terţe. Politica privind securitatea şi sănătatea în muncă contribuie la obiectivul de îmbunătăţire a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din UE. În conformitate cu cele mai recente date oferite de Eurostat, în anul 2017, rata deceselor în accidente de muncă a scăzut cu aproape 25%, comparativ cu situaţia din 2008, însă tendinţele diferă de la un stat membru la altul.

Este necesar ca toate instituţiile şi companiile să îşi îmbunătăţească în mod constant condiţiile de muncă la cele mai înalte standarde. În acest sens, trebuie realizate investiţii periodice în echipamente de protecţie a muncii, obiecte sanitare, materiale pentru siguranţa muncii, în programe de instruire a personalului.

Autorităţile statului cu atribuţii în domeniu trebuie să urmărească şi să cuantifice problemele de sănătate cauzate sau agravate de condiţiile existente la locul de muncă, factorii de risc care apar în procesul desfăşurării activităţii economice, cazurile de îmbolnăviri profesionale, accidentele de muncă, numărul zilelor de incapacitate de muncă rezultate în urma acestora, efectele acestor evenimente asupra desfăşurării activităţii zilnice şi în relaţie cu piaţa muncii, în vederea actualizării legislaţiei în domeniu şi prevenirea situaţiilor care pot sa apară.

O strategie naţională solidă poate aduce numeroase beneficii tuturor factorilor implicaţi, precum creşterea productivităţii prin reducerea absenteismului pe motiv de boală; reducerea costurilor cu asistenţa medicală; menţinerea în activitate a lucrătorilor în vârstă; stimularea unor metode şi tehnologii de lucru mai eficiente; micşorarea numărului de persoane care sunt nevoite să îşi reducă programul de lucru pentru a îngriji un membru al familiei.

Cadrul legal în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este asigurat prin numeroase acte normative, printre care Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Conform legislaţiei române, angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

Pe lângă atribuţiile statului şi cele ale angajatorului, fiecare persoană care desfăşoară activităţi pe piaţa muncii trebuie să se documenteze şi să ia toate măsurile pentru a asigura prevenirea accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale grave.

Statul român face eforturi pentru ca locurile de muncă să fie mai sigure, mai sănătoase şi mai productive, în beneficiul întreprinderilor, angajaţilor şi guvernelor, prin promovarea unei culturi a prevenirii riscurilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

Toată lumea are dreptul fundamental la condiţii de muncă sigure şi sănătoase. Pe măsură ce apar noi riscuri şi domenii de activitate, demografia se schimbă, Europa, în general, şi România în mod particular, răspund nevoii unei bune securităţi şi sănătăţi în muncă - care să îi protejeze pe lucrători şi să crească profitabilitatea întreprinderilor.