Dezbateri parlamentare

Domnul Răzvan-Ilie Rotaru:

"Manipularea despre «scăderea» salariilor"

Manipularea cu scăderea salariilor este orchestrată de cei care au datorii mari la buget în privinţa contribuţiilor sociale şi care nu vor mai putea acumula astfel de datorii, pentru că banii datoraţi vor fi ai angajatului, nu ai firmei.

Ordonanţa adoptată în urmă cu câteva zile de Guvern nu prevede obligarea patronilor de a creşte salariile brute cu valoarea echivalentă care se transferă din dreptul firmei, în dreptul salariatului. Prin urmare, se prezumă că unii patroni vor scădea salariile.

De ce este fals argumentul celor care manipulează că vor scădea salariile?

Angajatorul nu are nicio cheltuială în plus cu salariul angajatului. Transferul a 20 de puncte procentuale de la angajator în contul angajatului nu modifică costul total cu forţa de muncă. Pur şi simplu, dacă un patron plăteşte acum un salariu de 2.200 de lei net, are un cost total de 3.900 de lei. Acelaşi cost total de 3.900 de lei îl va avea si de la 1 ianuarie 2018, după transferul contribuţiilor, iar angajatul va primi tot 2.200 de lei net. Schimbarea este la contribuţii, adică angajatorul va plăti, în 2018, doar 2,25%, contribuţia asiguratorie pentru muncă, faţă de 22,75% cât plăteşte acum. În schimb, contribuţiile în contul angajatului cresc de la 16,5%, cât sunt acum, la 35% anul viitor.

În contextul deficitului de forţă de muncă, angajatorul privat nu are deci, niciun motiv să scadă salariul net. În condiţiile în care astăzi, este extrem de greu să găseşti forţă de muncă, deci este ilogic să admiţi că patronii vor risca să-şi demotiveze ori să-şi piardă angajaţii, micşorându-le salariile nete.

Companiile private pot scădea salariile şi în prezent, dar şi după o eventuală reglementare care i-ar obliga să majoreze salariul brut cu valoarea reducerii contribuţiilor transferate. În fapt, oricând, şi acum, şi în 2018, patronii pot ajusta salariile angajaţilor. Din această perspectivă era o iluzie, o reglementare inutilă, introducerea acelei prevederi tranzitorii, reclamată populist, care ar obliga să menţină salariile nete neschimbate. Orice patron poate să dea orice salariu, în orice moment, pentru normă completă de muncă, atât timp cât salariul respectiv este mai mare sau egal cu salariul minim pe economie şi este acceptat de angajat.

În România, în sectorul privat, salariile se negociază la valoarea netă, nu la cea brută. Este complet ireal şi nejustificat ca, în condiţiile în care tu, ca patron, ai stabilit cu angajatul un anumit salariu net, să propui diminuarea unilaterală, atât timp cât costurile tale nu se modifică.

În concluzie, transferul contribuţiilor de la angajator la angajat nu creşte costul cu forţa de muncă şi nu determină scăderea salariilor.

De ce este nevoie de această măsură?

Sunt două argumente esenţiale care justifică acest transfer al contribuţiilor.

În momentul în care contribuţiile devin ale salariatului, se transferă în contul său, plata acestora de către angajator devine obligatorie, pentru că banii respectivi nu sunt ai angajatorului, ci ai angajatului, angajatorul având doar obligaţia să-i reţină şi să plătească, stopaj la sursă. Astfel, neplata sau întârzierea plăţii va atrage consecinţe, inclusiv penale. Acesta este motivul pentru care patronii datornici de azi nu vor să se introducă această măsură. Câştigurile sunt evidente, pentru că mai multe contribuţii vor aduce mai mulţi bani pentru pensii şi sănătate.

Mai multe contribuţii pentru pensie în contul salariatului, înseamnă pensii mai mari după ieşirea din activitate.