Dezbateri parlamentare

Domnul Angel Tîlvăr:

"Punerea în aplicare, la nivel naţional, a politicilor şi legislaţiei UE din domeniul mediului este esenţială pentru un mediu sănătos!"

Un mediu curat reprezintă un bun comun al cetăţenilor europeni, atât al generaţiilor actuale, cât şi al celor viitoare.

Uniunea Europeană a elaborat o legislaţie cuprinzătoare în materie de mediu, dar o mai bună punere în aplicare a normelor politicilor UE în domeniu este necesară, indiferent dacă acţionăm ca instituţii publice, organizaţii nonguvernamentale sau companii private.

Eliminarea decalajelor dintre proiecte şi implementarea lor efectivă este esenţială pentru a asigura rezultate bune pentru cetăţeni, în ceea ce priveşte mediul.

Săptămâna trecută, în cadrul Comisiei pentru afaceri europene, am analizat şi am adoptat opinii referitoare la "Evaluarea din 2019 a punerii în aplicare a politicilor de mediu: o Europă care îşi protejează cetăţenii şi sporeşte calitatea vieţii acestora".

Această comunicare a Comisiei Europene şi cele 28 de rapoarte de ţară identifică principalele provocări, practici de succes şi oportunităţi pentru punerea în aplicare a politicilor de mediu în domenii ca: economia circulară, eficienţa utilizării resurselor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, schimbările climatice, conservarea şi consolidarea capitalului natural, protejarea sănătăţii şi a calităţii vieţii cetăţenilor.

Cred că poate fi utilă tuturor colegilor parlamentari cunoaşterea provocărilor şi a deficienţelor referitoare la ţara noastră, identificate în acest raport al Comisiei Europene.

Principalele dificultăţi, conform raportului (Environmental Implementation Review - EIR), în ceea ce priveşte punerea în aplicare de România a politicii şi a legislaţiei UE în domeniul mediului au fost îmbunătăţirea conformării cu legislaţia UE privind deşeurile şi apele uzate urbane, în vederea atingerii ţintelor UE, având în vedere că se apropie termenele finale prevăzute în Tratatul de aderare a României şi îmbunătăţirea coordonării şi consolidarea capacităţii administrative a autorităţilor şi a agenţiilor implicate în punerea în aplicare a legislaţiei UE, în special în ceea ce priveşte gestionarea apelor şi a deşeurilor şi protecţia şi gestionarea siturilor Natura 2000 (această acţiune face parte din strategia mai amplă de consolidare a administraţiei publice).

Gestionarea deşeurilor rămâne o provocare majoră pentru România, în pofida progreselor înregistrate, ca urmare a adoptării planului naţional de gestionare a deşeurilor în decembrie 2017. Reciclarea şi utilizarea eficientă a resurselor se află încă la niveluri scăzute, în comparaţie cu tendinţa prezentată în Raportul EIR 2017.

Este necesar să se adopte măsuri suplimentare care să fie puse în aplicare pe deplin şi, totodată, trebuie să crească gradul de conştientizare cu privire la economia circulară.

În ceea ce priveşte calitatea apei, România trebuie să îşi îmbunătăţească în continuare politica în domeniu, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa. În plus, România face încă eforturi pentru punerea în aplicare a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale şi pentru ameliorarea cantităţii şi a calităţii apei potabile.

În ceea ce priveşte conservarea naturii, transpunerea în practică a directivelor privind natura rămâne o provocare considerabilă. În România, reţeaua Natura 2000 pare să fie afectată de lipsa unui cadru adecvat de capacitate administrativă şi de deficitul de cunoştinţe şi date actualizate.

Strategia naţională de dezvoltare teritorială 2035 vizează dezvoltarea de spaţii verzi în zonele urbane şi de centuri verzi în jurul marilor oraşe.

Nu este clar în ce măsură a progresat punerea în aplicare a acestor măsuri, şi mă voi adresa Ministerului Mediului pentru a afla detalii despre acest aspect, considerând că este de reală importanţă pentru calitatea vieţii cetăţenilor.

Calitatea slabă a aerului din România reprezintă în continuare un motiv grav de îngrijorare. Deşi a înregistrat o reducere în ceea ce priveşte emisiile, Comisia Europeană consideră că România trebuie să depună un efort suplimentar pentru a-şi îndeplini angajamentele de reducere a emisiilor.

Principalele surse de poluare a aerului provin din sectorul transporturilor şi din cel al energiei, în special din utilizarea combustibililor fosili/solizi în gospodării.

În EIR 2019 se arată că România se bazează în continuare, într-o măsură considerabilă, pe fondurile şi oportunităţile de creditare ale UE. Cu toate acestea, există un deficit de capacitate administrativă şi un grad insuficient de concretizare a proiectelor, precum şi de prioritizare a diferitelor aspecte de mediu. Acest lucru afectează capacitatea de utilizare a fondurilor disponibile atât de necesare.

Este necesară adoptarea de măsuri, în contextul viitorului Program naţional de control al poluării atmosferice (PNCPA), pentru a se reduce principalele surse de emisii, o reducere mai mare a emisiilor generate de mijloacele de transport, mai ales în zonele urbane, şi pot fi necesare restricţii proporţionale şi specifice în ceea ce priveşte accesul vehiculelor în zonele urbane, şi/sau utilizarea de stimulente fiscale. Emisiile industriale reprezintă o altă provocare majoră.

În ceea ce priveşte zgomotul ambiental, România mai are paşi importanţi de făcut în completarea planurilor de acţiune privind zgomotul şi completarea hărţilor de zgomot, care lipsesc.

Referitor la apa potabilă, o parte semnificativă a populaţiei (57%) nu este conectată la sisteme publice de alimentare cu apă. România consideră că această rată insuficientă de conectare, deficitul de apă şi resursele insuficiente de apă de calitate reprezintă o prioritate pentru finanţarea UE.

În ceea ce priveşte tratarea apelor urbane reziduale, ţara noastră trebuie să îmbunătăţească metodologia de stabilire a priorităţilor proiectelor privind apa, propuse pentru finanţare UE şi să accelereze pregătirea şi punerea în aplicare a acestora. În plus, veniturile generate de companiile de apă ar trebui folosite pentru sustenabilitatea infrastructurii nou construite.

Evaluarea comisiei a constatat că au fost depuse eforturi mari cu rezultate pozitive în stabilirea obiectivelor şi elaborarea unor măsuri axate pe prevenire, protejare şi pregătire, dar pot fi aduse şi alte îmbunătăţiri la integrarea etapelor succesive ale ciclului de gestionare a riscului de inundaţii în planul de gestionare a riscului de inundaţii.

Politicile UE privind mediul urban încurajează oraşele să realizeze strategii pentru o planificare şi proiectare urbană durabilă. Acestea ar trebui să includă abordări inovatoare pentru transportul public şi mobilitatea din sectorul urban, clădiri durabile, eficienţă energetică şi conservarea biodiversităţii urbane.

România s-a angajat că cel puţin 5% din alocarea naţională a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) va fi dedicată dezvoltării urbane durabile, însă congestia traficului şi mobilitatea urbană ridică mari probleme.

Numărul total al vehiculelor rutiere din România a crescut, ajungând la 6,5 milioane în 2018. Strategia naţională a României privind schimbările climatice pentru perioada 2016-2020 include, printre obiectivele sale, "protejarea şi extinderea zonelor naturale de agrement din oraşe şi din jurul lor".

Punerea în aplicare a legislaţiei de mediu rămâne o provocare pentru România, care se numără printre ţările cu număr mare de încălcări ale legislaţiei de mediu.

Trebuie utilizate mai bine fondurile UE pentru a soluţiona aceste probleme, pentru a îmbunătăţi coordonarea mecanismelor administrative şi pentru ca proiectele din domeniul mediului să fie mai bine pregătite şi prioritizate.

Administraţiile locale, regionale şi centrale trebuie să aibă capacitatea de a-şi îndeplini atribuţiile proprii şi de a colabora efectiv în cadrul unui sistem de guvernanţă pe mai multe niveluri.

Este nevoie de mai multe dezbateri tematice la toate nivelurile de administrare, care ar trebui să ducă la concluzii operaţionale, urmate de acţiuni concrete. Totodată, trebuie avută în vedere o mai bună integrare a tuturor acestor obiective în planificarea şi punerea în aplicare a politicilor de mediu.