Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

"Sănătateamediului înconjurător în tumultul generalizat al progresului"

Problema reziduurilor rezultate în urma activităţilor umane a luat proporţii îngrijorătoare în ultimele decenii, prin acumularea lor acestea provocând deteriorarea calităţii factorilor de mediu. Aceste alterări sunt cauza unor dezechilibre în faună şi floră, dar şi în sănătatea şi bunul mers al colectivităţii umane din zonele aglomerate. Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns în unele ţări, printre care se regăseşte şi ţara noastră, la o ameninţare a consecinţelor acţiunii umane asupra mediului, adică la un nivel de poluare ridicat.

Ştim cu toţii că deteriorarea mediului ambiant la nivel global este cauzată de existenţa prea multor automobile, avioane cu reacţie şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care sunt determinate, în ultima instanţă, de necesităţile crescânde ale unei populaţii aflate în stare de explozie demografică şi îndeosebi de existenţa marilor aglomerări urbane.

Realităţile zilelor noastre arată că secolul XX a fost perioada celor mai mari descoperiri şi transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi a celor mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra vieţii. Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale pământului erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice şi utilizarea celor mai noi cuceriri ştiinţifice au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei de bunuri s-au diversificat mult şi au sporit cantitativ materialele ce afectează mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apă şi în sol. Ploile acide sunt frecvente ca urmare a prezenţei dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice şi a utilizării unor combustibili inferiori. Sunt evacuate în atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri şi oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetaţiei, în general, şi direct sau indirect asupra omului. Acest lucru se observă mai ales în marile oraşe, atât în capitală, cât şi în capitalele de judeţ, inclusiv în municipiul Bistriţa, până nu demult un oraş mai ferit de astfel de probleme.

La acest început de mileniu, lumea se află în efervescenţă. Schimbările care au avut loc şi vor avea loc creează, într-o viziune optimistă, speranţe şi pentru remedierea fie şi treptată a mediului înconjurător. În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător în ţara noastră. "Mediul natural", adică aerul, marea, lacurile, apele curgătoare, solul şi subsolul şi formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le creează şi le susţin este imaginea cea mai comună pe care omul obişnuit şi-o face atunci când vorbeşte despre mediul înconjurător.

O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un "ecosistem" care se intercondiţionează reciproc şi se readaptează continuu în căutarea unui anumit echilibru. Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar şi activitatea şi creaţiile omului, acesta ocupând o dublă poziţie: de "component" al mediului şi de "consumator", de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de "mediu înconjurător" are un caracter dinamic. Acesta caută să cunoască, să analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate în toată complexitatea lor. Astfel, noţiunea de "mediu înconjurător" cuprinde de fapt toate activităţile umane în relaţia om-natură, în cadrul planetei noastre.

Atunci când, la diverse întruniri tematice, se vorbeşte de progres sau de sărăcie, se vorbeşte de fapt, în termenii cei mai globali, de mediul înconjurător care caracterizează planeta noastră la un moment dat, căci între toate acestea şi poluarea, degradarea apei şi a aerului, ameninţarea păturii de ozon, deşertificarea, deşeurile toxice şi radioactive şi multe altele, există o strânsă interdependenţă.

În toate civilizaţiile care s-au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de natură predominant agricolă, pământul era baza economiei, vieţii, culturii, structurii familiei şi chiar a politicii, viaţa era organizată în jurul satului, economia era descentralizată, astfel că fiecare comunitate producea aproape tot ce îi era necesar. Natura reuşea până la urmă să refacă pădurile tăiate, vântul care umfla velele, râurile care puneau în mişcare roţile, deci sursele de energie utilizate de civilizaţiile agricole erau regenerabile.

Odată cu sporirea populaţiei globului, ce a decurs paralel cu perfecţionarea organizării sociale şi, în special odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele două secole, încercarea omului de a domina în lupta aspră cu natura, de a-i smulge lacom bogăţiile ascunse, începe să aibă tot mai mult succes. Peste un miliard şi jumătate din populaţia actuală a lumii, conform ultimului raport ONU, aparţine civilizaţiei industriale.

Industrialismul a fost mai mult decât coşuri de fabrică şi linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral şi bogat care a influenţat fiecare aspect al vieţii omeneşti. Creşterea economică, enorm accelerată, s-a bazat în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuită prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: cărbuni, ţiţei, gaze naturale. De aceea, ar fi bine ca în perspectivă, măcar în ţara noastră să facem în aşa fel încât cuvintele lui Alvin Toffler, care observa cu sarcasm: "Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dă acest capital!", să nu se adeverească.