Dezbateri parlamentare

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Introducerea unui program naţional de vaccinare anti-HPV, ca metodă de prevenţie primară, complementar programelor de screening, organizat şi derularea de campanii de informare"

Apreciez ca fiind foarte importantă preocuparea Ministerului Sănătăţii pentru creşterea capacităţii de screening pentru depistarea bolilor cu impact asupra sănătăţii publice, prin finanţare din fonduri europene, astfel încât peste 800.000 de femei cu vârsta cuprinsă între 24 - 64 ani vor beneficia de servicii de depistare precoce, HPV şi Babeş Papanicolau, precum şi de triaj citologic. Cu toate acestea, în absenţa realizării unui program naţional de vaccinare anti-HPV şi a derulării unor campanii de informare la nivel naţional, cu precădere în comunităţile vulnerabile, nu se va reduce semnificativ nivelul mortalităţii prin cancer de col uterin, cu precădere la femeile tinere.

Infecţia cu virusul HPV este una dintre cele mai frecvent întâlnite în întreaga lume. Cercetările în domeniu arată că până la 80% din populaţia feminină activă sexual va fi expusă, la un moment dat, acestui virus. Cancerul de col uterin reprezintă 10% din cancerul feminin la nivel mondial şi este al doilea cel mai frecvent şi fatal cancer în rândul femeilor sub 50 de ani. La nivel global, mai mult de o jumătate de milion de cazuri noi apar anual, în timp ce se înregistrează în fiecare an mai mult de un sfert de milion de decese, ţările în curs de dezvoltare având cea mai mare parte a poverii acestor boli.

În fiecare an, în România, sunt diagnosticate 4.343 de cazuri noi de cancer de col uterin, 1.909 femei pierd în fiecare an lupta cu această boală, iar aproximativ 12% din totalul cazurilor de cancer de col uterin din Uniunea Europeană provin din ţara noastră. Consider că se impune introducerea vaccinării anti-HPV, ca metodă de prevenţie primară, complementar programelor de screening organizat.

România înregistrează o incidenţă de trei ori mai mare decât cea a Uniunii Europene, 34,9 la 100.000 de femei, şi este pe primul loc dintre toate ţările europene în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancer de col uterin, 14,2 la 100.000 femei. Acest lucru înseamnă o mortalitate de 20 de ori mai mare decât a Islandei, de 4 ori mai ridicată decât cea a Uniunii Europene şi de două ori mai mare decât cea a unor ţări precum Macedonia, Belarus sau Ucraina. În plus, cancerul de col uterin reprezintă a doua cauză de mortalitate prin cancer la femeile din România şi principala cauză pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 44 de ani.

În plus, se estimează că anual sunt diagnosticate în ţara noastră 331 de cazuri noi de cancer vulvar, 78 de cazuri de cancer vaginal, 76 de cazuri de cancer anal la femei şi 77 de cazuri la bărbaţi, 130 de cazuri de cancer penian, 388 de cazuri de cancer orofaringian la femei şi 3.716 cazuri la bărbaţi.

Modalitatea cea mai des întâlnită de transmitere a virusului HPV este cea sexuală. Totodată, infecţia cu HPV poate fi transmisă şi prin metode nonsexuale, însă aceste cazuri sunt foarte rar întâlnite. O astfel de metodă este transmiterea virusului de la mamă la nou-născut, în cazul unei naşteri vaginale. De cele mai multe ori, infecţia cu HPV nu prezintă simptome. Prin urmare, multe persoane cu infecţie HPV nu ştiu că o au. Marea majoritate a infecţiilor cu HPV nu prezintă un pericol pentru organism, însă atunci când infecţiile persistă, creşte riscul apariţiei cancerului de col uterin.

În prezent, există două metode de prevenţie împotriva bolilor provocate de infecţia cu HPV. Prevenţia primară, prin vaccinare, şi cea secundară, prin screening. Doar împotriva cancerului de col uterin sunt dezvoltate programe de screening prin testare Babeş Papanicolaou.

Având în vedere aspectele prezentate, consider că se impune introducerea unui program naţional al vaccinării anti-HPV cu vaccinul nonavalent, care asigură la ora actuală cea mai extinsă protecţie împotriva cancerului de col uterin, de aproximativ 90%.

Totodată, susţin că este necesar să se organizeze anual campanii publice de conştientizare a riscurilor la care se expun persoanele din categoriile vulnerabile, dacă nu se prezintă la medic pentru screening şi nu se vaccinează împotriva infecţiei cu HPV.

În calitate de medic primar cu experienţă de peste 30 de ani în pediatrie, sunt dispusă să particip la dezvoltarea unui astfel de program naţional de vaccinare anti-HPV şi de organizare a unor caravane de informare a familiilor şi a tinerilor expuşi la infecţia cu HPV, în special în cadrul comunităţilor vulnerabile.

În 10 ani de la introducerea vaccinării tetravalente la nivel internaţional, s-au putut înregistra progrese remarcabile în ţările în care vaccinarea este inclusă în programele naţionale de imunizare. Astfel, în Australia, prevalenţa genotipurilor HPV 6, 11, 16 şi 18 în rândul femeilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani a fost redusă de 4 ori, prin introducerea vaccinării în programul naţional de imunizare - de la 28,7% la 6,7% prevalenţă. În SUA, un declin clar, de 56%, a infecţiilor HPV cu genotipurile prevenibile prin vaccinare, a fost înregistrat la tinerele cu vârsta între 14 şi 19 ani care au fost vaccinate în intervalul 2003-2006, cât şi intervalul 2007-2010. În Danemarca, un studiu de cohortă care a analizat date din registrele naţionale referitoare la femeile născute în intervalul 1989-1999, a remarcat că cele care au primit vaccinul HPV tetravalent au avut un risc de a dezvolta leziuni precanceroase mai mic cu 60% faţă de cele nevaccinate.