Dezbateri parlamentare

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Un gând de Ziua Bucovinei"

Deşi am sărbătorit dintotdeauna 28 noiembrie ca fiind o zi specială, marcând-o în Suceava, Rădăuţi, Cernăuţi prin diverse manifestări în care ne-am bucurat că Bucovina există şi va exista, anul acesta această zi capătă o însemnătate aparte, deoarece Senatul României a adoptat Propunerea legislativă privind declararea zilei de 28 noiembrie - Ziua Bucovinei. Aştept ca iniţiativa legislativă să ajungă şi în Camera Deputaţilor, pentru a-l vota, cu încrederea că din acel moment tot mai mulţi români, mai mulţi tineri din Muntenia, Transilvania, Banat, Dobrogea vor cunoaşte istoria Bucovinei, rolul ei în dezvoltarea Moldovei şi a României.

Ziua de 28 noiembrie este cea mai potrivită zi să combatem orice strategie politică care ar putea anula istoria Bucovinei, identitatea ei, ba mai mult, este cel mai bun prilej să milităm pentru reprezentarea Bucovinei pe noua hartă a Europei.

Istoria certifică faptul că Bucovina este un ţinut legitimat de marii împăraţi ai lumii, un spaţiu pomenit în documentele istorice internaţionale încă de la afirmarea sa. Nu întâmplător spaţiul bucovinean se identifică şi cu doi dintre cei mai mari şi mai iubiţi români: Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Mihai Eminescu. Marele Poet şi-a exprimat durerea cu privire la pierderea Bucovinei, considerând că aceasta va rămâne o pată veşnică şi o mare suferinţă în istoria României:

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină, / Geniu-ţi romantic, munţii în lumină, / Văile în flori, / Râuri resăltânde printre stânce nalte, / Apele lucinde-n dalbe diamante / Peste câmpii-n zori. [...] / Inima mi-i grea; / Astfel totdeauna, când gândesc la tine, / Sufletul mi-apasă nouri de suspine, / Bucovina mea!

Şi pentru că despre noi e bine să îi lăsăm pe alţii să vorbească, în dorinţa de a reîmprospăta memoria colectivă cu privire la ceea ce reprezintă Bucovina pentru români, voi "da cuvântul" unor mari personalităţi care au încercat să definească spaţiul bucovinean.

Franz Ioseph I, Împărat al Austriei, Rege al Ungariei: "Ca parte din Dacia Veche, Ţara aceasta, Bucovina, se număra sub stăpânirea Domnilor Moldovei la aşa-numita Ţară de Sus şi ajunsese sub eroul Ştefan cel Mare la un măreţ renume, prin biruinţele strălucite ale acestuia asupra duşmanilor creştinătăţii şi ai civilizaţiei (...)."

Ion Nistor: "Ţara de Sus a Moldovei, străjuită de codrii ei de fag - bucovine silvae faginales - contra invaziilor din Polonia (...) este partea cea mai bine cultivată a statului moldovenesc care îşi găsise leagănul pe aceste frumoase şi binecuvântate meleaguri. Viteji în război şi harnici în timp de pace, moldovenii din Ţara de Sus se învredniciră într-o vreme de cea mai gingaşă solicitudine din partea domnilor Moldovei. Ţinuturile acestea erau dintre cele mai bine dezvoltate din Moldova întreagă; sate şi oraşe înfloritoare, Siret, Suceava, Cernăuţi, adăposteau o populaţie gata oricând de luptă, dar şi iubitoare de artă şi literatură".

Geo Bogza: "De când românii şi-au afirmat fiinţa în lumina istoriei, întemeind o ţară, clădind oraşe, cărora le-au dat un nume, puţini au avut, de-a lungul vremii, o asemenea rezonanţă. Spuneau părinţii Suceava şi deodată cerul părea că se deschide şi că aerul se umple de un zvon de slavă. Suceava înseamnă lumina soarelui, împletită o clipă - prin geniul lui Ştefan cel Mare - în însăşi fiinţa şi fapta neamului nostru".

Nichita Stănescu: "Bucovina este aura nordică a Dunării ... Nu există om şi cetăţean al ţării să nu aibă dorinţa pură de a cerceta obcinile bucovinene atât de auroase şi de invidiat după aburul Deltei atât de argintiu".

Matei Vişniec: "Bucovina ca regiune seamănă cu provinciile Provence sau Toscana. Bucovina înseamnă unitate de spirit, (...) un pământ care a produs şi produce talente. Bucovina are un potenţial renascentist prin monumentele UNESCO şi celelalte mănăstiri şi biserici".

Vă rog să îmi permiteţi să închei cu un pasaj din volumul "Din trecutul Bucovinei", apărut în 1915, al autorului Dimitrie Onciul: "Nicăieri pe tot cuprinsul românesc nu se află, pe un spaţiu atât de mic, atâta bogăţie de istorie românească, atâtea amintiri scumpe ale trecutului nostru. Fără exagerare putem chiar zice, în ceea ce priveşte arta veche religioasă, Bucovina ocupă un loc din cele dintâi în toată lumea ortodoxă. Dacă Ardealul, cu resturile sale arheologice din epoca romană, este ţara clasică a trecutului român în Dacia, Bucovina este ţara clasică a trecutului românesc propriu-zis".