Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Gheorghe:

"România rurală este şi ea membră a Uniunii Europene"

România săracă, România subdezvoltată, România cu şomaj mare, România la coada Uniunii Europene. Aşa sună cele mai multe dintre sintagmele celor care se rezumă la analize superficiale în legătură cu evoluţiile socio-economice din ultimii douăzeci şi cinci de ani din ţara noastră. Politicieni sau guverne, instituţii sau programe vorbesc despre România fără să prindă în context realităţi izbitoare: mai mult de jumătate din populaţia ţării trăieşte în mediul rural, iar România continuă să aibă cea mai mare pondere a populaţiei ocupată în agricultura de subzistenţă sau autoconsum. Când vrem să arătăm evoluţii favorabile ne rezumăm la a prezenta zonele dezvoltate, cum ar fi regiunea Bucureşti-Ilfov. Când trebuie să se vorbească cinstit despre România, în ansamblul ei, se găsesc tot felul de tertipuri prin care problemele României rurale să fie minimalizate.

Din păcate, sunt foarte puţini cei care-şi pun întrebarea ce facem cu satul românesc, cum îl dezvoltăm durabil, păstrându-i în acelaşi timp frumuseţea şi tradiţiile. Sunt foarte puţini cei care văd satul românesc ca o resursă incontestabilă şi sunt prea mulţi cei care văd satul românesc drept o povară în calea dezvoltării. Sunt prea puţini cei care se întreabă de ce în satele româneşti nu se mai aude zgomotul gloatelor de copii, iar populaţia rurală este tot mai îmbătrânită. Aproape că nu există decidenţi preocupaţi de lipsa de atractivitate a mediului rural pentru medici, pentru învăţători sau profesori, pentru tineri care să-şi întemeieze o familie şi să-şi construiască un viitor prosper în mediul rural.

În confruntarea europeană din anii trecuţi dintre prietenii austerităţii versus prietenii coeziunii au învins cei din urmă. Altfel spus, anii 2014-2020 vor reprezenta, mai ales pentru statele care au aderat după anul 2004, un impuls pentru lupta împotriva sărăciei şi un suport important pentru dezvoltare. Ştie România astăzi ce are de făcut? Şi-a programat deja România obiectivele de coeziune la nivelul tuturor regiunilor istorice ale ţării? Şi-a definit România strategii prin care autorităţile locale să acceseze, din prima zi, fondurile nerambursabile?

Cred cu putere că următorii şase ani reprezintă un pariu important pentru România rurală, un pariu pe care, dacă îl vom câştiga, rezultatele vor însemna: apă curentă şi canalizare în toate localităţile rurale din ţară, alimentarea cu energie electrică a tuturor gospodăriilor ţărăneşti, reabilitarea drumurilor comunale, reabilitarea celor mai importante instituţii locale (şcoală, spital, centre culturale sau biblioteci), infrastructură locală pentru activităţi agricole şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în mediul rural, locuri de muncă mai multe şi salarii mai bune.

Nu trebuie să vă aduc aminte că românii au fost cei mai entuziasmaţi europeni atunci când ţara noastră a pornit pe calea integrării europene. Aproape 9 din 10 români au visat şi au sperat că prosperitatea va ajunge şi în casele lor. Au trecut mult prea mulţi ani de când România a aderat la UE, iar acest lucru încă se mai lasă aşteptat. Stă în puterea Guvernului, a Parlamentului, a viitorului preşedinte şi, mai ales, a autorităţilor locale ca visele românilor să devină realitate, mai ales că pentru aceasta avem la dispoziţie fonduri europene nerambursabile extrem de consistente.