Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Ţurlea şi se pregăteşte domnul deputat Florian Serac. Şi, după aceea, o să urmeze domnul deputat Traian Rânja.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Deşi sunt în Parlament de 9 ani, eu mă consider în continuare istoric. Ca urmare, în aceşti 9 ani, am strâns extrem de multe documente, pe care le mai răsfoiesc din când în când.

Vă citesc câteva din acestea.

La 27 sept.1991, la Congresul PNŢCD, ţinut în sala Teatrului naţional din Bucureşti, au fost invitate succesiv două delegaţii de mineri, una condusă chiar de Miron Cozma. Şedinţa era condusă de către Ion Diaconescu. Congresiştii în picioare au aplaudat frenetic pe mineri, au strigat lozinci antiguvernamentale şi antiprezidenţiale. Minerii au fost îndemnaţi de la tribuna congresului, evident, să meargă până la capăt. Ca să-i convingă de necesitatea răsturnării ordinii constituţionale, Ticu Dumitrescu a făcut o chetă pentru mineri, în sala congresului chiar, strângând şi predându-le acestora 78 000 de lei la valoarea de astăzi, aproximativ 50 de milioane. La tribuna congresului, Ioan Lup îl ruga pe Miron Cozma să transmită în Valea Jiului şi tuturor minerilor că PNŢCD e alături de ei. Sunt fragmente apărut în presa vremii, între altele în Adevărul din 28 sept.1991 şi într-un document parlamentar, se numeşte Raportul Comisiei parlamentare de anchetă a evenimentelor din sept.1991, pag.103.

Ieri, domnul Ion Diaconescu, preşedintele nostru, spunea la o conferinţă de presă a PNŢCD-ului: "Minerii s-au invitat singuri". Evident că este o minciună. Păcat, la peste 80 de ani!

Alianţa Civică a alcătuit un comunicat în aceeaşi lună îndemnând la înlăturarea prin forţă a preşedintelui României, Ion Iliescu, preşedintele de atunci.

În momentul retragerii minerilor din Parlament lui Miron Cozma i s-a înmânat acest comunicat pentru a-l citi la TVR. Concomitent, maşini cu emblema Alianţei Civice străbăteau Bucureştiul, cerând populaţiei să vină la Cotroceni pentru a înlătura pe preşedintele ales al ţării.

Pe 27 sept.1991, la TVR ,ora 17,05 a apărut Doina Cornea, care a cerut imperios declanşarea grevei generale pentru înlăturarea preşedintelui, ales constituţional, al României. A urmat la cuvânt Simina Mezincescu, ca reprezentant a fostului Rege Mihai.

Tot pe 27 sept. 1991, la ora 12 în Piaţa Revoluţiei avea loc un miting organizat de PNŢCD şi Alianţa Civică. Doina Cornea spunea la tribuna acestui miting: "Mineriada este o reacţie firească, lumea se trezeşte, însă nu este suficientă demiterea primului ministru şi menţinerea aceluiaşi Parlament cu Iliescu". În acelaşi miting, conducători ai PNŢCD, între care Ticu Dumitrescu, îndemnau la solidarizare cu minerii contra Puterii, pentru înlăturarea acesteia, pe larg, chiar în România Liberă (ziar care evident că nu era de partea fostului FSN) din 28 sept.1991. În aceeaşi zi, 27 sept.1991, tot în România Liberă apărea un avertisment semnat de Alianţa Civică, cerând înlăturarea cu forţa a preşedintelui României şi a Parlamentului care abia fuseseră aleşi.

Toate aceste fapte se încadrează în alin.2 al art.161¹ din Codul penal, îndemnul la iniţierea, organizarea, săvârşirea de acţiuni care pot pune în pericol ordinea constituţională. Şi în acest alineat se fixează şi pedeapsa, între 2 şi 7 ani.

Ca urmare, dacă justiţia română ar fi cu adevărat dreaptă, imparţială ar trebui să-i condamne imediat la închisoare alături de Miron Cozma şi pe domnii Ion Diaconescu, Ticu Dumitrescu, Ioan Lup; pe doamnele Doina Cornea, Simina Mezincescu şi conducerea Alianţei Civice din 1991. Iar Poliţia ar trebui să-i bage de urgenţă la puşcărie. Faptul că nu se întâmplă aşa ceva este o dovadă a caracterului politic al actualei justiţii în România de astăzi.

Văd, doamnelor şi domnilor, în faţă un distins coleg de-al nostru, domnul Ion Raţiu. Îmi aduc aminte foarte bine că în acea şedinţă tumultuoasă, singura în toată istoria de o sută şi ceva de ani ai Parlamentui României, domnul Ion Raţiu, distinsul nostru coleg, a fost unul dintre cei mai importanţi adversari ai pătrunderii minerilor şi a reuşit cu prestaţia dumisale la tribuna Parlamentului să-i oprească din acţiunea pe care au avut-o, împreună cu alţi colegi ai noştri. Am şi scris atunci în Cotidianul, ziarul domniei sale, o laudă pe merit la adresa acestui reprezentant distins al PNŢCD-ului. Nu e vorba de partid, în ansamblu, ci e vorba de unii oameni.

Vă mulţumesc.