Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vorbesc tot despre buget, dar dintr-o altă perspectivă.

În sinteză. Bugetul pe 2003 ar trebui să reprezinte într-o economie de piaţă principalul instrument de intervenţie statală, care în mod natural ar trebui să fie orientat spre dezvoltare. Propunerea de buget rămâne consecvent austeră pe toate liniile, lucru care în principiu nu poate deschide o perspectivă optimistă unei dezvoltări pe termen lung. Mă refer la faptul că austeritatea totală a bugetului limitează tocmai bazele eventualei dezvoltări durabile: investiţii noi pentru modernizare şi exporturi, ambele constrânse de fiscalitate nestimulativă.

Evoluţiile macroeconomice, monetare şi valutare în 2003 nu fac nici o referire explicită la angajamentele asumate faţă de FMI, reactualizate prin scrisoarea părţii române din 12 august 2002 şi Decizia Consiliului Directorilor Executivi al FMI din 28 august 2002.

Ca urmare, ceea ce apare, de regulă, ca o restricţie în construcţia bugetară ca precondiţie a consolidării macrostabilizării impuse de FMI, probabil că viitorul buget le va consemna ca realizări exclusive ale politicii guvernamentale, numai bune pentru propagandă electorală. În acest context, chiar sinteza suferă de prezentări asimetrice atât ca indicatori, cât şi ca exprimare numerică a acestora, fiind greu de comparat performanţele economice ale bugetului pe 2002 cu cele propuse prin bugetul 2003. În tot cazul, pentru populaţia sărăcită a acestei ţări o creştere cu 4% a consumului individual efectiv al gospodăriilor în 2003 nu poate fi o fericire, comparativ cu noile ajustări de preţuri la utilităţi pentru a căror acoperire statul îşi propune să majoreze ajutoarele pentur familiile eligibile cu 20-40% începând chiar cu 1 noiembrie a.c.

Bugetul pe 2003 va fi construit în conformitate cu noua legislaţie aprobată în 2002, puternic motivată prin necesitatea armonizării la Uniunea Europeană. Deşi această nouă legislaţie ne-a lăsat la mulţi gustul amar al unei fiscalităţi sporite, ne întrebăm cum politica fiscal-bugetară pe 2003 va avea cu adevărat efectul diminuării presiunii fiscale şi creşterii bazei de impozitare. Mi-e frică că sintagma "mai multă supleţe" în politica fiscală ascunde, de fapt, direcţia adevărată încotro ne va duce în materie de impozitare, creşterea accizelor şi majorarea graduală a cotei impozitului pe profit.

În final, vorbindu-se de orientarea întregului proces bugetar spre rezultate, obiective şi performanţe, sinteza nu spune nimic despre cheltuirea banului public cu prioritate pe programe, aşa cum prevede noua lege a finanţelor publice. În schimb, constată că un element de mândrie în realizarea veniturilor la buget rămâne contribuţia cetăţeanului la asigurările sociale, fond care ar trebui să dispară din oala bugetului consolidat şi să treacă într-o administrare adecvată şi separată, pe măsura caracterului lui social.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.