Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Sonia Maria Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, veţi cuvântul.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Interpelarea mea de astăzi face trimitere la prezenţa în această aulă şi la discursul domnului director executor al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn.

Am aşteptat cu emoţie întâlnirea mea, ca parlamentar, cu directorul Fondului Monetar Internaţional, sosit la Bucureşti în cadrul unui turneu european. Îl aşteptam pe domnul Dominique Strauss-Kahn nu doar în bine ştiuta poziţie de înaltă autoritate în domeniu - a deţinut portofolii de greutate în guvernul francez -, dar şi de expert cu priceperea de a-ţi vorbi ţie, celui ce îi stai în faţă, subliniind cu o rară pricepere ceea ce te interesează şi pe tine, dar în primul rând pe tine. Şi chiar am avut mulţumirea că domnul director executiv al FMI şi-a construit discursul într-o grilă atât de inteligent suprapusă peste plaja noastră de interes. Ce aveam să auzim prin vocea autorizată a oaspetelui de pe Sena, mutat pentru o vreme cu arme şi bagaje pe Potomac? O suită întreagă de aprecieri, urmate fără întârziere de replieri, avertismente şi îndemnuri la acţiune.

Am să încep cu acea veste bună, care spusă de el aduce a poruncă de luat în seamă: există semne ale revenirii din criză, care, iată, se produce chiar mai devreme decât era luat în calcul! Dar, atenţie: nu toţi mergem cu aceeaşi viteză şi prin urmare nici recuperările nu sunt egale între ele. Cunoscând exact cum stau lucrurile, suntem avertizaţi: Asia se mişcă mai repede, America o urmează dar la oarece distanţă, pe când noi, europenii, păşim cu lentoare în coada plutonului. Europa nu stă pe loc, dar nici nu dovedeşte un apetit liniştitor pentru ieşirea din criză măsurat prin ritmul de creştere economică.

Starea de revenire din criză, ne-a spus "dirigintele" de la Washington, nu lasă loc la euforie. Se constată un hysterezis, o întârziere între momentul relansării economice şi cel în care se poate vorbi de resorbit situaţia critică în domeniul şomajului, ceea ce reclamă menţinerea stării de alertă şi acţiuni în consecinţă.

Am reţinut locul şi timbrul folosit în expunerea directorului FMI cu privire la Europa. Mă şi întreb dacă am înţeles exact în spiritul şi litera lor aceste consideraţii rostite de un european, e drept, dar chemat un timp să rezoneze cu imperativele funcţionării unei orchestre cu nu mai puţin de 186 de orchestranţi. Când apele sunt liniştite, observă domnia sa, instituţiile europene funcţionează; când apele se învolburează, încep sa se vadă cu ochiul liber fisurile, neputinţele instituţiilor europene. Şi iată mesajul pentru ţările membre ale Fondului Monetar Internaţional: este momentul ca, folosind această criză, să procedeze la remodelarea instituţiilor europene. Se pune problema, în acelaşi timp, a creării de instrumente utile în cazul apariţiei unor crize noi. Uniunea Europeana este pusă în situaţia de a se mobiliza astfel ca pe lângă măsuri de reglementare şi supraveghere să pună în funcţiune o autoritate de decizie superioară.

Domnul Dominique Strauss-Kahn a enunţat riscul ca în următoarele decenii Europa să fie marginalizata, într-o competiţie în care alţi actori se pot dovedi mult mai dotaţi pentru câştig. Intră în discuţie state precum SUA, ţări din Asia ori America Latină. Postulatul formulat sună astfel: pe termen scurt, problema ţine de combaterea şomajului şi restimularea creşterii; pe termen lung, adevărata bătălie trebuie dusă pe frontul competitivităţii.

Fără a uita unde se află, oaspetele a întârziat cât a crezut de cuviinţă asupra noastră, ca ţară membră a Uniunii Europene cu întreg cortegiul de dezvoltări ce decurg din acest statut şi de aşteptările explicit formulate. Dar şi spre noi ca legiuitori şi prin aceasta chemaţi să ne punem în valoare capacitatea de a genera soluţii viabile.

Am auzit şi pe la noi, se vorbeşte la fel şi în alte părţi despre FMI ca fiind jandarmul care stă în coasta noastră ca sa ne facă viaţa amară. Un fel de vampir, consideră unii, temut că vrea să sugă sângele poporului. Credeam că domnul Strauss-Kahn nu le ştie. Da' de unde!

Ne-a vorbit despre cei care văd în FMI, nici mai mult nici mai puţin, decât un personaj caricatural cu menirea de a da sfaturi proaste. Dar, a spus vorbitorul, FMI exista şi el trebuie privit ca un medic de clasă înaltă, capabil de diagnostic corect şi mijloace curative adecvate. Condiţionări? Da, există. Dar ele se cer privite ca şi cum ele sunt dictate de nevoia depăşirii complicaţiilor.

La puţin timp după plecarea din Bucureşti, Directorul FMI s-a aflat la Cambridge pentru a se adresa Institutului pentru o nouă gândire economică (iniţiat de Soros). Nu altceva le-a spus şi celor de acolo, accentuând priorităţi la ordinea zilei şi pe termen lung. A insistat asupra a două idei: o eventuală criză viitoare nu va semăna cu cea de ieri, aşa că trebuie să fim atenţi la noi vulnerabilităţi. Într-o economie globalizată, cu interconectări multiplicate rolul cooperării la nivel internaţional în prevenirea crizelor creşte, condiţie imperioasă pentru o economie puternică, stabilă şi sustenabilă.

Aflu că la Cambridge directorul executiv al FMI a fost fluierat de un grup de studenţi. Dovada că imagini caricaturale despre FMI se păstrează. Cu sau fără asemenea manifestări, instituţia creată la Breton Woods la sfârşitul războiului se ambiţionează, ne-a spus-o domnul Strauss-Kahn, să servească scopul în care a venit pe lume: promovarea unei economii mondiale sănătoase.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.