Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Holdiş:

"Realitatea sistemului bancar românesc"

Sistemul bancar din România a trecut de la a da credit doar cu buletinul în anii precedenţi, la sumbrul prezent în care cererea de credite noi este foarte scăzută din cauză că se cer zeci de acte, mai mult sau mai puţin folositoare, denumite "norme".

Dacă ar fi să caracterizăm printr-un singur cuvânt sistemul bancar românesc de astăzi, atât din perspectiva băncii, dar şi a clientului, nu putem spune decât atât: haos.

În situaţia dată, ne întrebăm cum de s-a ajuns aici? Pe de o parte sunt băncile care au sume fabuloase de recuperat de la restanţieri sau au rămas cu mii de terenuri, case şi alte bunuri luate în contul sumelor datorate; iar pe de altă parte sunt oamenii care şi-au pierdut încrederea în bănci din cauza lipsei de transparenţă şi a costurilor mult prea mari pe care le percep băncile autohtone.

Banca Naţională a României a încercat să "medieze" această situaţie, dar fără prea mult succes.

În timp ce dobânda BNR a scăzut de trei ori consecutiv, de la 6,25% la 5,5% de la începutul anului 2012, iar inflaţia se află la un nivel foarte scăzut, ne aşteptăm ca băncile să scadă şi ele dobânzile pe tot lanţul, depozite, credite, aşa cum ar fi fost normal, dar fără nicio explicaţie, acestea nu numai că nu le-au scăzut, dar le-au şi majorat.

Indicatorul Robor (rata medie a dobânzii pentru credite), care reprezintă un reper de preţ pentru creditele în lei, a scăzut vizibil de la începutul anului, fapt care dovedeşte că, creşterea dobânzilor la credite se datorează exclusiv marjelor mai mari aplicate de bănci peste costurile proprii de finanţare.

Sub pretextul restricţiilor de creditare şi scumpirii resurselor externe, bancherii au impus clienţilor creşteri nejustificate ale dobânzilor şi comisioanelor sau au introdus noi costuri aferente creditelor sau conturilor curente, toate acestea fiind făcute fără o minimă transparenţă în raportul bancă - client.

Comisioanele bancare au luat-o razna anul acesta, administrarea contului curent s-a scumpit cu până la 40%, ajungând la 12 lei pe lună, transferul dintr-un cont în altul costă 10 lei, în trecut fiind gratuit, iar orice plată la ghişeu costă 7 lei, ca să nu mai vorbim de mărirea dobânzii fixe pe perioada întregului contract cu 1,5 puncte procentuale şi exemplele pot continua la nesfârşit.

Prin comisioanele şi taxele abuziv introduse după semnarea contractelor de credit, s-a constatat că unele comisioane reprezintă peste o treime din valoarea ratei lunare aferente împrumutului. De asemenea, unele bănci schimbă normele şi condiţiile de creditare a agenţilor economici, profitând că aceştia iau sume destul de mari, introducându-le astfel în mod abuziv noi taxe şi comisioane, fără a le aduce la cunoştinţă în prealabil aceste intenţii, iar clienţii se trezesc cu rate tot mai mari, ce cresc de la lună la lună.

Dobânzile la împrumuturile în euro s-au majorat cu până la şase procente, iar la creditele de nevoi personale dobânzile ajungând până la 24%, având cele mai mari creşteri din piaţă.

Câteva bănci de pe piaţa autohtonă au o altă strategie de a face profit în această perioadă, nu scumpesc creditele, că doar oamenii nu mai au curaj să se împrumute, cel mult îşi refinanţează creditele mai vechi, dar măresc comisioanele pentru tranzacţiile bancare, pentru retragerile de la bancomat, pentru administrare de cont, de card şi tot aşa în neştire.

O parte din neregulile constatate de autorităţile competente au fost: publicitatea înşelătoare a "ofertei"; informaţii omise cu privire la costul total al creditului şi valoarea DAE; lipsa de transparenţă cu privire la taxele şi comisioanele percepute, precum şi posibilele costuri suplimentare.

Stimaţi colegi, oamenii, clienţii au prins ură pe bănci şi nu vor să mai aibă de a face cu ele. În ultimii trei ani, bancherii au pierdut încrederea oamenilor în a mai cere un credit, când constată atâtea nereguli, iar ratele la bancă depăşesc cu mult traiul zilnic.

Cum să mai aibă populaţia încredere în sistemul bancar când cei mai buni platnici sunt storşi de zeci de comisioane lunar, anual şi trimestrial?

De ce ar mai cere şi lua cineva un credit când noul împrumut este din ce în ce mai scump şi greu de obţinut din cauza "normelor" în care trebuie să te încadrezi?

Băncile susţin că dau credite cu dobânzi de 7%, dar, în realitate, comisioanele dublează costul.

Introducerea în contract de noi comisioane şi utilizarea clauzelor abuzive nu au dus decât la un câştig pe termen scurt de partea băncilor, dar, în schimb, au atras mii de procese, reclamaţii sancţionate de organele competente, neîncrederea oamenilor în sistemul bancar şi, nu în ultimul rând, zeci de mii de oameni care sunt restanţieri sau chiar deposedaţi de bunuri pentru că nu îşi mai pot plăti ratele mult prea mari.