Dezbateri parlamentare

Domnul Angel Tîlvăr:

"Copiii noştri şi dependenţa de tehnologie"

Românii sunt printre cei mai dependenţi de tehnologie din Uniunea Europeană. Potrivit unui studiu dat publicităţii luni, 7 mai 2018, de Oficiul European de Statistică, Eurostat, europenii petrec zilnic între două şi trei ore în faţa unui ecran, în afara serviciului. Pe primul loc se află grecii, urmaţi de finlandezi, polonezi şi români. Cel mai redus procent este în rândul francezilor, italienilor şi austriecilor. Studiul acoperă grupa de vârstă de la 20 la 74 de ani. Se estimează că numărul persoanelor care au devenit dependente de mediul digital a crescut cu 30% în ultimii trei ani.

Trăim în era dependenţei comportamentale, obsedaţi de e-mailuri, de aprecierile de pe Instagram şi de fluxul de noutăţi de pe Facebook. Exagerăm cu vizionarea de episoade din seriale TV şi de videoclipuri pe Youtube. Lucrăm din ce în ce mai mult şi petrecem o medie de trei ore pe zi butonând telefoanele inteligente, chiar şi când ne aflăm în trafic.

Acest studiu recent m-a dus imediat cu gândul la copiii noştri, care cresc şi se dezvoltă cu noi, lângă noi, precum şi la alte date statistice îngrijorătoare, care arată că, în România, un minor din zece este dependent de internet. Specialiştii din domeniu atrag atenţia părinţilor care le permit copiilor accesul la dispozitivele digitale, că îi expun pe aceştia unui pericol major, cu repercusiuni grave, care le afectează dezvoltarea.

Medicii din Marea Britanie, SUA sau China trag un semnal de alarmă. Copiii afectaţi de dependenţa de tehnologie se confruntă cu aceleaşi simptome de sevraj cu care se confruntă şi dependenţii de droguri sau de alcool. Medicii chinezi consideră că acest fenomen reprezintă o boală clinică şi au înfiinţat deja centre de reabilitare.

Tehnologia reprezintă un substitut deficitar pentru interacţiunile personale. Nu este de mirare că psihologii şi cercetătorii din domeniu au botezat iPad-urile şi smartphone-urile "heroina electronică" sau "digitală".

În România, studiile sistematice privind corelaţiile dintre calitatea vieţii şi dependenţa de tehnologie în rândul copiilor sunt foarte puţine. Atunci, ce putem face pentru a canaliza spre bine aceste produse tehnologice care dau dependenţă, pentru a pune graniţele potrivite între studiu şi joacă? Cum putem să găsim soluţii prin care să combatem efectele nocive ale acestora asupra bunăstării, sănătăţii şi fericirii noastre şi ale copiilor noştri?

La toate aceste întrebări, care ţin de factorii de risc şi nocivitatea noilor tehnologii asupra copiilor noştri, trebuie să răspundă nu numai părinţii, ci şi profesorii din sistemul de învăţământ, medicii specialişti în sănătatea mintală a copilului, serviciile de sănătate publică, psihologii şi psihiatrii.

De aceea, lansez un apel către toţi factorii potenţial interesaţi: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale, asociaţiile nonguvernamentale, mediul academic - comunităţile ştiinţifice, medicale şi generale - de a contribui cu toate mijloacele şi resursele de care dispun, la realizarea unei evaluări complexe a fenomenului, cu scopul de a dezvolta activităţi concrete, în vederea creşterii gradului de implicare a părinţilor, a specialiştilor, în prevenirea şi identificarea precoce a dependenţei de tehnologie a copiilor.

Fără dovezi suficiente, fără studii sistematice şi fără o evidentă cercetare a caracteristicilor acestui fenomen, nu se poate vorbi despre o asistenţă de calitate în privinţa dependenţei copiilor de tehnologie. Beneficiarii direcţi ai unui astfel de proiect sunt numeroşi: părinţii, copiii, pedagogii, medicii psihiatri, medicii de familie, sociologii, psihologii.

Având o încadrare şi direcţionare ţintită a intervenţiilor de prevenţie primară, putem concepe o strategie eficientă cu aplicabilitate în mediul familial, în mediul şcolar, în cadrul comunităţii.

Putem face oricând un test. La o simplă căutare pe Google - "computer addiction" - vom găsi aproape 6 milioane de rezultate, iar pentru "copii - dependenţa de calculator" - peste 100.000 de rezultate. Acest test vine să sublinieze gravitatea problemei.

Tehnologia va rămâne parte integrantă a vieţii noastre, acesta este un adevăr de necontestat. Sunt un susţinător al noului, al inovaţiei şi al progresului, conştient că lumea digitală ne oferă tuturor, copii sau adulţi, avantajele comunicării, jocului, învăţării mai atractive şi interactive, informaţiei, planificării, uşurinţei îndeplinirii multor task-uri zilnice.

Din păcate, există reversul medaliei şi, pentru a preveni efectele negative asupra formării şi dezvoltării copiilor noştri, consider că este necesară o campanie de informare şi educare, care va spori interesul părinţilor şi al formatorilor, şi va permite un contact social activ.