Dezbateri parlamentare

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Decalogul consumatorului de ciuperci"

În fiecare an auzim despre riscurile intoxicaţiei cu ciuperci, dar neglijăm sau omitem sfaturile medicale. Dincolo de clasicul "mie nu mi se poate întâmpla", rămân de necontestat beneficiile acestei "cărni vegetale" al cărui conţinut proteic atinge 30%, iar conţinutul crescut de calciu, magneziu, fier, magneziu, mangan, siliciu, cupru, zinc este recomandat în combaterea asteniei şi în perioadele de post. Cum numărul intoxicaţiilor cu ciuperci e în creştere, recomandăm un decalog al consumului de ciuperci fără riscuri.

Decalogul consumului de ciuperci fără riscuri:

A. Consumaţi doar ciuperci:

1. cu aviz fitosanitar din magazine autorizate;

2. tinere (aruncaţi toate ciupercile bătrâne, degradate şi viermănoase în care s-au acumulat urina şi dejecţiile larvelor de insecte) şi foarte proaspete;

3. curăţate (prin tăierea părţii inferioare murdare a piciorului) şi spălate (de 2-3 ori în apă şi ţinute câte 30 minute în apă sărată pentru înlăturarea viermilor;

4. păstrate în frigider

5. întotdeauna preparate.

Nu uitaţi:

1.nu cumpăraţi ciuperci fără aviz fitosanitar culese de "cunoscători". Eventuale economii nu merită riscul decontării în vieţi omeneşti;

2.nu consumaţi ciuperci culese din zone în care au fost utilizate pesticide şi erbicide, pentru că sunt toxice;

3.nu culegeţi ciuperci pe ploaie (se strică mult mai repede);

4.nu conservaţi ciupercile timp îndelungat;

5.nu păstraţi ciupercile marinate şi sărate în vase de zinc, marinate şi sărate în borcane închise cu capace de fier (este recomandat ca în dreptul capacelor să se pună mai multe rânduri de hârtie).

Riscul instalării de efecte nocive după consumul de ciuperci depinde de:

1. specia de ciupercă (efectele toxice cele mai grave apar după consumul de ciuperci necomestibile,dar şi ciupercile comestibile crescute pe un sol impregnat de substanţe toxice pot avea efecte nocive);

2. modul de conservare şi preparare;

3.cantitatea ingerată;

4. vârsta pacientului (copiii sunt mai sensibili), patologie asociată.

"Cunoscătorii" trebuie să ştie că nu au nicio şansă să "identifice" ciupercile toxice prin introducerea unui ban sau linguriţe de argint sau a usturoiului şi a cepoiului, pentru că modificările de culoare ale acestora sunt datorate unei enzime ce poate avea aceeaşi reacţie la orice ciupercă.

Simptomele sunt nespecifice şi devin sugestive doar în contextul relevării în antecedente (2-15 ore) a consumului de ciuperci sau evidenţierii la mai mulţi consumatori ai aceluiaşi prânz de ciuperci. Ne putem gândi la intoxicaţia cu ciuperci atunci când apar stări de greaţă, vomă, creşterea ritmului respiraţiei, transpiraţie, salivaţie abundentă, ameţeli, slăbiciune, dereglări de vedere, îngustarea pupilelor, dureri abdominale, diaree.

Gravitatea intoxicaţiei depinde de specia de ciupercă şi reactivitatea individuală (copiii şi cei cu patologie asociată hepatorenală au o susceptibilitate crescută şi dezvoltă rapid o simptomatologie zgomotoasă, iar formele clinice sunt grave, cu instalarea frecventă a comei hepatice, de multe ori cu sfârşit letal), iar simptomele sunt nespecifice.

Conduita in intoxicaţia cu ciuperci:

1. după apariţia de simptome descrise mai sus sunaţi la 112 şi chemaţi ambulanţa, întrucât este nevoie de internare urgentă într-un serviciu specializat în toxicologie;

2. intoxicatul va fi transportat la spital împreună cu toţi cei care au mâncat ciuperci, chiar dacă nu au simptome de intoxicaţie;

3. până la sosirea ambulanţei se începe evacuarea stomacului prin provocarea de vărsături prin gâdilarea luetei (omuşor) după ce pacientul ingeră de 4-6 ori câte 500 ml apă pe care o va vomita până când conţinutul evacuat devine limpede, pentru a nu mai permite absorbţia toxinelor.