Dezbateri parlamentare

Domnul Horia Cristian:

Modificarea art. 137 din Codul muncii doreşte să crească competitivitatea României pe piaţa muncii în Europa. Azi asistăm la reîntoarcerea manufacturii din Asia în Europa. Această reîntoarcere este consecinţa necesităţii unei flexibilităţi sporite a producţiei, a necesităţii de a reacţiona rapid la cererea pieţelor.

România poate pierde aceasta "bătălie" dacă nu face ceea ce trebuie pentru a creşte flexibilitatea forţei de muncă. Clienţii industriei româneşti din Germania, Belgia sau Franţa nu înţeleg de ce în România nu se poate lucra sâmbăta, în timp ce în ţările lor aceasta se poate.

Orice antreprenor care doreşte să investească în România va avea în vedere câteva elemente importante, printre care şi flexibilitatea internă a forţei de muncă, adică capacitatea de a creşte punctual şi pe perioade scurte de timp productivitatea, în concordanţă cu cerinţa pieţei (Determinants of Foreign Direct Investment: A Sectorial and Institutional Approach, James P. Walsh and Jiangyan Yu).

În România, dacă se lucrează sâmbăta, se plăteşte dublu. Dar apoi ar trebui dat liber luni, aşa cum spune articolul 137. Dacă e aşa, de ce s-a mai prevăzut lucratul sâmbăta, ca ore suplimentare? Probabil fiindcă este normal ca uneori să fie nevoie de acele ore suplimentare?

De asemenea, orele suplimentare se fac doar de către angajaţii care doresc să le facă. Conform legii, nu poţi obliga angajatul la ore suplimentare, dar asta nu înseamnă să nu le dăm voie să facă ore suplimentare, dacă doresc.

Iniţiativele legislative ale ultimilor 2 ani au dus la scăderea numărului de zile lucrătoare cu 3 zile, prin zilele libere suplimentare date prin lege (Rusalii - a doua zi, Sfânta Maria, Sfântul Andrei). La o firmă cu o profitabilitate de 10% la care 50% din costuri sunt costuri salariale, prin scăderea veniturilor (mai puţin 3 zile productive), dar aceleaşi costuri salariale, profitul scade cu 7,7%, ceea ce echivalează cu creşterea impozitului pe profit de la 16% la peste 22,47%.

Legea, în mod pervers, are un efect negativ din punctul de vedere al protecţiei angajatului. Angajatorii oneroşi au posibilitatea de a "rezolva" aspectul lucrului sâmbăta, rămânând în limitele legii: pentru lucrul sâmbăta (şi chiar duminica) se fac alte contracte de muncă pe aceeaşi firmă sau pe alta firmă. În aceste situaţii, există riscul ca oamenii să câştige mai puţin, nemaifiind ore suplimentare, iar angajatorii au costuri mai mari (indirecte suplimentare la 8 ore pe săptămână). Riscul să devină necompetitivi pe piaţă!

Cei care nu respectă legile, oricât ar fi ele de complexe, tot nu le vor respecta, însă nu trebuie ca legile să fie făcute pentru aceştia şi să se întoarcă împotriva celor care le respectă şi care de fapt sunt realii contribuabili ai României.

În România, există firme serioase care plătesc contribuţii, taxe, impozite, respectând legile referitoare la mediu, la PSI, la medicina muncii, la SSM, plătind până şi concedii medicale din propriul buzunar, toate acestea însemnând costuri suplimentare faţă de firmele care evazionează statul, însă trebuie şi se chinuie să râmână competitive atât în ţară, cât şi în Europa.

Rolul nostru ca legiuitori este să sprijinim aceşti producători să fie competitivi, să ofere locuri de muncă bine plătite, plătite dublu.

Ce dorim? Dorim ca românii să aibă aceleaşi drepturi ca ceilalţi cetăţeni europeni. Dorim ca românii să poată lucra legal şi sâmbăta, dacă asta îşi doresc.