Dezbateri parlamentare

Domnul Cornel-George Comşa:

"Agenţia Naţională de Integritate - un concept bun, implementat şi gestionat prost"

Agenţia Naţională de Integritate este o instituţie foarte importantă pentru România, însă, din păcate, chinurile facerii ei au fost forţate de entuziasmul partenerilor noştri europeni şi euroatlantici, mai degrabă decât a fi stimulate de realităţi sociale şi politice interne. Graba noastră de a prelua formal şi mimetic instituţii pe care nu le înţelegem s-a confirmat şi în semieşecul acestei ANI.

Nu negăm faptul că mulţi funcţionari publici sau demnitari au fost depistaţi pentru nereguli de către ANI. Pentru a fi un stat de drept este important să avem legi care se respectă, dar şi instituţii care să aplice sancţiunile prevăzute de către legi. Modul în care se aplică însă sancţiunile, gradualitatea lor şi precizia cu care operează social astfel de instituţii precum ANI trebuie întâi gândite şi apoi aplicate, nicidecum aplicate pripit, cum s-a întâmplat în ultimii ani în acest caz.

Înainte de a sancţiona trebuie să clarificăm, de exemplu, acea situaţie a aleşilor locali care participă în adunările generale ale unor societăţi de stat sau regii autonome de interes local sau regional. Fiindcă nu am făcut încă regionalizarea, avem probleme în dreptul intern cu privire la aceste definiţii: interes regional, reprezentare regională, asociaţii de dezvoltare intercomunitară. Până şi preşedintele ales, Klaus Werner Iohannis, are un litigiu pe o temă similară, litigiu care contrabalansează votul a peste şase milioane de români şi care va arunca ANI într-un fel de "ridicol naţional", în luna ianuarie, indiferent care va fi soluţia instanţei finale.

În cazul demnitarilor, trebuie să mai clarificăm procedura în cazul eliminării incompatibilităţilor. De exemplu, dacă un administrator al unei societăţi comerciale ajunge deputat şi printr-o eventuală neglijenţă nu comunică terţilor faptul că nu mai este administrator (prin hotărâre AGA), iar inspectorul de integritate verifică doar datele Registrului Comerţului, se ajunge într-o situaţie de instanţă nedorită pentru niciuna dintre părţi. Pentru că ANI va pierde procese pe bandă rulantă, iar deputaţii vor pierde timp, bani şi prestigiu în procese inutile.

Faptele şi pedepsele trebuie gândite serios într-o scală a vinovăţiei şi premeditării, la fel ca în celelalte legi funcţionale şi utile statului şi societăţii româneşti. Nu poţi anula mandatul unui parlamentar doar pentru o neglijenţă a juristului firmei unde eventual activa înainte de preluarea mandatului.

Nu în ultimul rând, trebuie să transparentizăm procedura de selecţie a membrilor Consiliului Naţional de Integritate. Societatea civilă prin APADOR-CH solicită o procedură cât mai transparentă. Sunt de acord cu acest demers şi poate ar trebui să reflectăm cum am putea să sprijinim această cerinţă pe cale legislativă.

Nu consider că activitatea ANI este inutilă, în principiu, dar sunt convins că instituţia şi legea care o comandă astăzi trebuie schimbate radical. Dacă eşti perseverent şi vigilent, şi îi acţionezi instant în judecată, ai şanse ridicate de câştig. Sunt însă mulţi oameni în România, oameni cinstiţi, funcţionari publici sau aleşi locali, care şi-au pierdut locul de muncă şi sunt pe linie moartă pentru că nu au reacţionat la timp sau deloc.

Aşa cum am arătat mai sus, însuşi preşedintele ales, Iohannis, este ţinut în suspans de un vid legislativ pentru care Domnia Sa nu are nicio vină. Sunt curios cum ar putea explica ANI celor 6 milioane de români care l-au votat că este incompatibil cu funcţia de preşedinte al României, sau sibienilor care îl votează de ani de zile, că nici măcar primar sau consilier local nu mai poate fi?!

Să reflectăm asupra acestor realităţi şi să venim cât mai rapid cu o soluţie, altfel, prin rezultatele catastrofale din instanţe, ANI poate intra de facto în disoluţie.