Dezbateri parlamentare

Domnul Petru-Sorin Marica:

"Simplificarea mecanismelor de achiziţii publice este urgentă"

Achiziţiile publice anuale depăşesc suma de 15 miliarde de euro. Acest fapt demonstrează cât de important este ca procedura financiară prin care se derulează acest proces să fie în acelaşi timp eficientă, nediscriminatorie şi transparentă - eficientă pentru a realiza un raport optim între costurile aferente administraţiei şi costurile aferente ofertantului; nediscriminatorie, astfel încât orice furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă şanse egale în competiţia pentru atribuirea contractului respectiv; transparentă, pentru a fi eliminate suspiciunile legate de corectitudinea aplicării reglementărilor în vigoare.

Principiile enumerate mai sus reprezintă garanţia că banii vor fi utilizaţi cum trebuie în beneficiul comunităţilor.

Certitudinea faptului că suntem în faţa unei priorităţi urgente rezultă şi din efortul imperativ al Guvernului de a finaliza cât mai repede pachetul legislativ dedicat achiziţiilor publice. Iar cei mai mulţi dintre noi cunoaştem cauza principală. Actuala legislaţie reprezintă de fapt o piedică pentru administraţia centrală şi locală.

Desigur, nu inventăm noi roata acum. Au fost luate în calcul două modele, cel german şi cel austriac. În conformitate cu soluţia germană în domeniul achiziţiilor, termenul de rezolvare a contestaţiilor va fi mult redus, la circa 30 de zile, şi se vor simplifica procedurile până la atribuirea contractelor. Alternativa austriacă presupune existenţa unei autorităţi centrale şi a unui sistem unic pentru toate autorităţile, locale sau centrale. Pe de o parte, instituirea unei unităţi naţionale de achiziţii publice ar putea duce la economii bugetare, deoarece ar exista referinţe unice pentru acelaşi tip de mărfuri sau servicii. Însă, pe de altă parte, constituirea acestui sistem în care să intre administraţia centrală şi administraţia locală ar putea genera un blocaj total. Practic, este vorba despre interconectarea a câteva mii de autorităţi locale şi a câteva sute de entităţi centrale. Sau, altfel spus, cele două abordări sunt foarte diferite, respectiv, descentralizare versus centralizare.

Indiferent ce model va fi adoptat pentru România, poate că o abordare etapizată ar fi mai potrivită şi ar oferi posibilitatea de a remedia din timp eventualele erori sau inadvertenţe inerente unui edificiu structural de o asemenea anvergură. O astfel de construcţie financiară ar putea porni cu un proiect pilot, aplicat pe un anumit domeniu şi, în funcţie de rezultatele obţinute, ar putea fi ulterior extins treptat.

Cert este că unul dintre cele mai mari obstacole în fluidizarea procedurilor de achiziţii publice este practicarea sistematică a contestării licitaţiilor în justiţie de agenţii economici care participă la acestea. Aşa s-a ajuns ca o procedură de achiziţie publică să dureze în medie doi ani, ceea ce nu este normal. Numărul mare de contestaţii este un indicator al disfuncţionalităţii sistemului de achiziţii publice. Şi din această cauză reducerea birocraţiei şi simplificarea procedurilor, în acord cu normele europene, rămân priorităţi absolute ale actualului guvern.

Totuşi, aşa cum se arată şi în recentul Raport al Comisiei Europene, în România s-au înregistrat progrese cu privire la achiziţiile publice, combaterea muncii nedeclarate şi combaterea plăţilor informale în sistemul de sănătate.

Şi, într-adevăr, au fost luate şi alte măsuri pentru ameliorarea stării existente în domeniul achiziţiilor publice. Pot aminti, printre altele, înlocuirea variantei anterioare a Sistemului Electronic de Achiziţii Publice, SEAP, ajuns la un grad de utilizare care nu mai era în concordanţă cu propria capacitate tehnologică, cu noul Sistem Informatic Colaborativ pentru mediu performant de desfăşurare a achiziţiilor publice, SICAP. În procesul de înlocuire a SEAP cu noul sistem s-a ţinut cont şi de faptul că au trecut zece ani de când vechiul SEAP a fost dat în funcţiune, perioadă în care au avut loc nenumărate modificări care au ajuns cu mult peste capacitatea admisă, prin proiectarea vechii platforme.

Nu în ultimul rând, chiar săptămâna trecută a fost adoptată în Senat o iniţiativă legislativă care îşi propune de asemenea să simplifice procedurile de achiziţii publice. Referitor la determinarea ofertei celei mai avantajoase, proiectul introduce în seria criteriilor de atribuire "cel mai bun raport calitate-preţ sau calitate-cost", renunţându-se la criteriul obligatoriu de atribuire "cel mai mic preţ". În acest fel se schimbă accentul de la conformare la rezultate de calitate.

Toate acestea completează şi ameliorează pas cu pas condiţiile de desfăşurare ale procedurilor de achiziţii publice.

Cel mai important demers rămâne însă redactarea pachetului de legi destinat domeniului achiziţiilor publice pe care îl aşteptăm în Parlament.

Doresc să evidenţiez faptul că domeniul achiziţiilor publice dă măsura bunei guvernanţe, întrucât reglementează modul de cheltuire a banului public.

De aceea, o legislaţie coerentă, suplă şi mai puţin birocratică, fundamentată pe studii de impact şi consultări publice, va avea efecte pozitive în creşterea ponderii achiziţiilor publice din produsul intern brut, în creşterea absorbţiei fondurilor europene, a încurajării competiţiei şi participării operatorilor economici, fără criterii de discriminare. În plus, o astfel de legislaţie va creşte rolul achiziţiilor publice, de a sprijini operaţional buna funcţionare a administraţiei publice, ceea ce reprezintă şi o condiţie de progres general, economic şi social.