Dezbateri parlamentare

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Fie că ne place sau nu, din ce în ce mai des auzim despre acte de violenţă în şcoli!"

Cu toţii ne întrebăm ce s-a întâmplat cu elevii care au devenit extrem de agresivi şi violenţi? Ce anume le stârneşte acestora un comportament deloc acceptat în societate? Răspunsul este destul de simplu: promovarea, aproape zilnică, a nonvalorilor şi a modelelor nocive în toate reţelele media. Ridicarea la statutul de "vedetă" a unor persoane de cele mai multe ori aflate la marginea societăţii sau la limita legalităţii are ca efect dezvoltarea unei false identităţi şi, nu de puţine ori, identificarea adolescenţilor cu aşa-zise personaje de "succes".

Accederea la statutul de "vedetă" începe cu popularizarea protagoniştilor şi a acţiunilor lor, care deja exced terebilismul şi imaturitatea, prin postarea pe internet de filmuleţe "amuzante" (sinonim cu agresive) ce incită la indisciplină şi violenţă. Prin accesul copiilor la astfel de informaţii, fără a fi controlaţi şi monitorizaţi de către părinţi, se propagă o imagine nocivă şi periculoasă, distorsionată a noţiunii de "a fi popular". Se ştie deja că un copil învaţă cel mai rapid prin imitare şi încă de mic el este expus la tot felul de informaţii, care, nefiltrate şi necenzurate, pot crea o percepţie eronată cu privire comportamentul în societate şi atitudinea faţă de bine/rău sau permis/interzis. De cele mai multe ori, intervenţia părintelui, a educatorului, a profesorului, a tutorelui sau a unui adult responsabil survine prea târziu.

Acesta este un motiv în plus pentru a acorda atenţia necesară copiilor, înainte de a deveni adolescenţi şi, de aceea, în declaraţia mea politică anterioară am făcut apel, în mod special, la asigurarea mediului propice creşterii copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, pentru că supravegherea timpurie a copilului, a anturajului acestuia, cenzurarea şi monitorizarea activităţii lui - cât mai limitate - în faţa televizorului/calculatorului fac ca tentaţia preluării unor mesaje greşite, modele inadecvate şi comportamente deviante să fie semnificativ diminuată.

Sigur, foarte important este faptul că părintele este primul şi cel mai accesibil model al copilului, astfel că şi acesta trebuie să aibă comportamentul pe care şi l-ar dori şi se aşteaptă să îl aibă copilul său. Însă, din păcate, tot mai mulţi părinţi nu sunt interesaţi sau sunt din ce în ce mai ocupaţi şi nu oferă copiilor lucrurile cele mai preţioase: timp şi atenţie. De aceea, cum am mai spus şi în declaraţiile anterioare, familia, profesorii şi, nu în ultimul rând, Consiliul Naţional al Audiovizualului au rolul de a furniza - cu discernământ - copilului cunoştinţe elementare şi utile de bună creştere şi comportament în societate. Este uşor să lucrezi cu un copil încă din fragedă copilărie, când el este ca un burete care absoarbe rapid informaţia, însă informaţia trebuie să fie corectă şi adaptată vârstei şi nevoilor copilului.

M-am oprit puţin asupra importanţei educaţiei copilului încă din primii ani de viaţă, deoarece statisticile demonstrează ca actele de violenţă, delincvenţa juvenilă şi, în general, majoritatea actelor reprobabile se înregistrează la adolescenţi, cu precădere printre elevii de liceu, când, de cele mai multe ori, este mult prea târziu pentru a începe corectarea unei educaţii greşite.

Cei dintre dumneavoastră care sunt surprinşi de numărul mare de cazuri de violenţă în şcoli, semnalate în mass-media trebuie să ştie că acestea reprezintă doar vârfurile aisbergului. România are deja o problemă serioasă din acest punct de vedere, pe care atât profesorii (cei mai mulţi din teamă), cât şi autorităţile din învăţământ preferă să o ţină ascunsă. Astfel, datele arată că se înregistreaza circa 15.000 de agresiuni pe an, fenomen frecvent întâlnit la segmentul de vârstă 14-18 ani, şi care tinde să devină un fenomen social.

De la începutul acestui an, în judetul Constanţa s-au înregistrat peste 300 de cazuri de violenţă în şcoli, iar toate aceste acumulări de indisciplină, agresivitate şi respingere a actului educaţional se răsfrâng asupra rezultatelor finale şi de promovabilitate a examenului de bacalaureat. Spre exemplu, procentul de promovabilitate la examenul de bacalaureat în judetul Constanţa, în 2012, a fost sub 50% cu 10% mai puţin decât în 2011, şi nu este unul dintre cele mai dezastruoase rezultate din ţară. Pentru anul în curs, din câte am aflat din mass-media, se înregistrează o tendinţă semnificativă de neprezentare la examenul final, cel mai probabil ca urmare a situaţiei de la simulările pentru examenul de bacalaureat din luna martie 2013. Din statistica Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa rezultă că doar 27% dintre elevii constănţeni au luat notă de trecere la matematică, fiind aproape 1.800 de note de 1 şi 2, şi doar 4 liceeni au bifat nota maximă. La limba şi literatura română, gradul de promovare a fost de 61%, cele mai multe note, peste o mie, fiind între 5 şi 6 şi nici la această probă nu au lipsit notele de 1, 2 şi 3.

Din păcate, rezultatele obţinute în ultimii ani la acest examen de maturitate au demonstrat că situaţia învăţământului românesc s-a degradat continuu, de la an la an rata promovabilităţii la bacalaureat fiind tot mai mică (există chiar şi licee fără niciun elev promovat).

Pentru ca şcoala să nu devină un "spaţiu de risc maxim", pentru a nu inaugura categoria "şcolilor pericol pentru societate" şi pentru că pe toţi, cred, ne interesează viitorul copiilor acestei ţări, trebuie să sprijinim crearea de programe, proiecte comunitare de educare şi dezvoltare a aptitudinilor civice ale adolescenţilor, de consolidare a raporturilor între părinţi-profesori-psihologi. Să avem în vedere chiar şi revizuirea prevederilor legate de înăsprirea sancţiunilor în şcoli pentru fapte antisociale, precum şi înăsprirea sancţiunilor pentru televiziunile care prin diverse programe difuzate la ore nepotrivite promovează şi încurajează astfel de manifestări.