Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Tămâian:

"Nivelul de trai din România este mult sub media Europei"

Ca urmare a scumpirii carburanţilor, care duce şi la scumpirea inerentă a alimentelor, România mai coboară câteva locuri în ceea ce priveşte nivelul de trai al populaţiei, în topul ţărilor Comunităţii Europene.

Punctual, se poate cuantifica în cifre faptul că în România, conform datelor prezentate de site-ul de călătorii şi informaţii travelnotes.ro, un litru de benzină costă echivalentul a 1,28 euro/litru, iar în Germania preţul este de 1,56 euro/litru, în Ungaria 1,32 euro/litru, în Polonia 1,26 euro/litru şi în Bulgaria de 1,27 euro/litru. Asta, în condiţiile în care salariul mediu net în ţările Europei îl depăşeşte cu foarte mult pe cel al românului de rând. Astfel, conform Ziarului financiar, salariile medii nete în Europa sunt calculate statistic în dolari, iar raportat la cursul de schimb mediu euro/dolar de 0,72, în Germania venitul mediu net este de 2.062 euro, în Ungaria, 452 euro, în Polonia, 605 euro, în Bulgaria, de 298 euro. În România, salariul mediu net se situează la nivelul de aproximativ 341 euro, cuantum care ne situează, după statistica gândul.info pe locul şase în topul ţărilor europene cu cel mai mic salariu mediu, după Albania, Bulgaria şi Macedonia.

După studiul tuturor acestor date, ne întrebăm de ce ţara noastră se situează atât de jos în topul ţărilor europene în ceea ce priveşte nivelul de trai şi de ce s-a ajuns în această situaţie.

În toate discuţiile politice se pune problema alinierii României la preţurile Comunităţii Europene. Preţul alimentelor de bază este situat, la paritatea leu/euro, la nivelul ţărilor europene dezvoltate, dar nu s-a pus problema alinierii sau măcar a apropierii venitului mediu al cetăţeanului român de venitul unui cetăţean italian, francez sau măcar de venitul unui cetăţean din spaţiul estic al Comunităţii, cum sunt cetăţenii polonezi.

Personal, cred că se impune o acordare a unei atenţii deosebite faţă de resursele naturale ale ţării, care ar putea fi utilizate nu în detrimentul sau spre păgubirea statului român, ci pentru o redresare a economiei româneşti. Este deosebit de important să ne îndreptăm atenţia spre legislaţia din domeniul minelor şi al exploatărilor resurselor, pentru ca în viitor statul să nu mai fie nevoit să apeleze la împrumuturi externe, care apoi vor condiţiona şi vor împiedica dezvoltarea economică a ţării.

Un exemplu care ar putea fi luat în calcul în sensul dezvoltării economice este cel al exploatării de la Roşia Montană, care ar putea fi pusă în valoare în plan intern, prin folosirea resurselor de aur şi argint în scopul prelucrării interne. Astfel, produsele finite ar putea fi valorificate chiar printr-o bursă a metalelor preţioase, România putând concura pe piaţa tranzacţiilor cu metale preţioase. Este păcat ca acestea să fie valorificate ca o materie primă, aparent cu un interes scăzut, de către societăţile exploatatoare străine, statul având o cotă de participare şi o redevenţă minimă în raport cu valoarea reală a zăcămintelor.

Ţin să readuc în atenţie informaţiile făcute publice nu demult de către inginerul Neagu Florea, fostul director al IPROMIN, societatea care a proiectat minele de aur din România începând cu anii ‘60, conform cărora valoarea celor 300 de tone de aur din zăcământul zonei Roşia Montană este de 9,5 miliarde de euro, cele 1600 de tone de argint valorează 800 de milioane de euro, iar zăcămintele de metale rare valorează de aproximativ patru ori mai mult decât valoarea aurului şi argintului la un loc, aproximativ 41 de miliarde de euro. În urma unui calcul sumar, putem observa că valoarea acestor bogăţii este de peste 51 miliarde de euro. Având în vedere că datoria publică a României este de aproximativ 37 miliarde de euro, putem spune că România beneficiază de resursele necesare pentru o creştere a nivelului de trai şi, implicit, a nivelului venitului mediu al cetăţeanului.

Un alt domeniu de importanţă majoră şi care ar putea să îşi aducă aportul la creşterea economică a României şi implicit a nivelului de trai este turismul. Antrenarea şi stimularea producţiei turistice determină un spor de producţie care se regăseşte ca aport la crearea produsului intern brut, prin încasarea de taxe hoteliere şi alte tipuri de impozite. Activitatea turistică asigură şi dezvoltarea unor zone mai sărace în resurse, prin realizarea unor amenajări turistice, favorizând utilizarea pe plan local al forţei de muncă, creându-se astfel condiţii de viaţă mai bune rezidenţilor. Aşadar, turismul reprezintă un domeniu prielnic în ceea ce priveşte relansarea unei economii precum cea a României, atribut care ar duce la o creştere a nivelului de trai.

Nu în ultimul rând, o stimulare a investiţiilor în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, ar duce la dezvoltarea unor locuri noi de muncă. Astfel, numărul şomerilor ar scădea, bugetul statului nemaifiind afectat de plăţi către persoanele neangrenate pe piaţa muncii. O bună măsură în acest sens a fost adoptată prin OUG nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. În viitor, este absolut necesară completarea legislaţiei din acest domeniu prin adoptarea de măsuri europene, la fel ca în ţările dezvoltate ale Comunităţii, în vederea stimulării prin măsuri sociale a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Aspectele precizate sunt câteva dintre multiplele exemple care ar putea ajuta la ridicarea nivelului de trai în România. Există alte numeroase domenii în care, dacă se doreşte şi există interes, se pot implementa politici de management performant cu rezultate optime. Important este ca noi, parlamentarii români, să avem conştiinţa naţională de a trata cu obiectivitate, seriozitate şi maturitate politică problema creşterii nivelului de trai, prin decizii în favoarea statului român şi, în primul rând, a populaţiei României.