Dezbateri parlamentare

Domnul Iulian-Alexandru Muraru:

Acum o sută de ani, în anul 1911, s-a sărbătorit prima dată Ziua Internaţională a Femeilor. A fost o mişcare îndreptată împotriva discriminărilor de gen şi pentru asigurarea unor condiţii de muncă mai bune pentru femei.

În vestul Europei a rămas acest spirit şi, de aceea, pe 8 martie se sărbătoreşte mai degrabă ca un proces de reflecţie în privinţa paşilor de făcut pentru ca femeile să aibă parte de un tratament demn, egal şi nediscriminatoriu în raport cu bărbaţii.

În estul Europei, inclusiv în România, 8 martie este o zi în care celebrăm femeile şi mamele cu flori, bomboane şi citate pe Facebook, fără a discuta deschis despre rolul lor în societate şi despre ce trebuie să facem pentru ca drepturile şi libertăţile universale să fie aplicate.

În privinţa reprezentării politice, mai avem mult de lucru.

În România, peste 51% dintre cetăţeni sunt femei, dar reprezentarea lor la nivel politic rămâne una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană - din cei peste 250.000 candidaţi înscrişi pentru funcţii judeţene sau locale în septembrie 2020, doar 23% au fost femei. În alegerile parlamentare din decembrie, 29% din candidaţii înscrişi au fost femei.

Disproporţia cea mai mare se întâlneşte însă atunci când analizăm prezenţa femeilor pe tipurile de funcţii pentru care candidează - pentru poziţia de primar, sub 10% au fost candidaţi femei, la fel şi pentru cea de preşedinte de Consiliu judeţean. Funcţiile alese direct - primar, preşedinte CJ, care dau legitimitate şi putere executivă reală - rămân în continuare cele mai inaccesibile femeilor.

România se situează pe locul 25 în UE în ceea ce priveşte indicele egalităţii de gen, cu 54,5 din 100 de puncte. Scorul este cu 12,9 puncte mai mic decât media UE.

Inegalitatea de gen împiedică România să-şi atingă întregul potenţial.

Chiar şi la nivelul Uniunii Europene, femeile câştigă în medie cu 16% mai puţin decât bărbaţii şi se confruntă în continuare cu bariere în calea accesului şi a menţinerii pe piaţa forţei de muncă. Egalitatea de gen este o condiţie esenţială pentru o economie europeană inovatoare, competitivă şi prosperă.

Astăzi, să ne amintim de câteva reprezentante ale feminismului care sunt printre liderii mişcării feministe româneşti şi datorită acţiunii lor s-au câştigat drepturi formale - dreptul de a semna contracte, de a deţine proprietate, de a avea acces la mai multe tipuri de studii, la drepturi economice legate de angajare şi, într-un final, la drepturi politice - este vorba despre Sofia Nădejde, o publicistă feministă, Adela Xenopol, care a creat prima revistă pentru drepturile femeilor din România, Calipso Botez, care a pledat în momentul discutării textului Constituţiei din 1923 pentru drepturile femeilor, Alexandrina Cantacuzino, care a jucat un rol internaţional important, fiind vicepreşedinte Asociaţiei Internaţionale a Femeilor.

Egalitatea de gen este un principiu fundamental pentru o societate modernă. Jumătate din populaţie este de sex feminin. Ca parlamentar, susţin cu fermitate realizarea de noi progrese şi accelerarea ritmului reformelor, pentru a promova egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.