Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Gheorghe:

"Comisia Europeană ne scoate la tablă. Lecţia - achiziţiile publice"

"Combaterea corupţiei şi a fraudei din domeniul achiziţiilor publice rămâne o provocare pentru România, iar aplicarea deficitară a legislaţiei în acest domeniu conduce la corecţii financiare mari şi la o absorbţie scăzută a fondurilor europene."

Aşa ar suna pe scurt cea mai puternică critică pe care experţii Comisiei au cuprins-o în ultimul raport asupra stabilităţii macroeconomice a României, făcut public în 26 februarie 2015. Mass- media din România a încercat, cum este şi firesc, să facă un subiect de presă din acest raport, însă concluziile acestuia erau cunoscute de ani de zile la toate nivelurile administraţiei publice din ţară, centrală sau locală, guvernamental sau parlamentar. Altfel spus, ştim ce ne doare, ştim şi ce se întâmplă dacă lăsăm boala să evolueze, ştim că poate există şi remediu, dar şi un posibil prea târziu şi, cu toate acestea, nu vrem să ne tratăm nici în ruptul capului.

Nu trebuie să vă aduc aminte că instituţia publică însărcinată cu verificarea legalităţii utilizării banilor publici, Curtea de Conturi a României, ne spunea acelaşi lucru cu mult timp înaintea Comisiei Europene, şi ne-o tot spune cu ocazia fiecărui raport anual pe care îl dă publicităţii: licitaţii dubioase, atribuiri ilegale, lucrări neexecutate, dar recepţionate şi plătite regeşte, încălcări repetate ale legii şi prejudicii enorme, pe care nu ştiu şi, sincer, nu cred că le va recupera cineva vreodată în integralitate.

Vreau doar să vă aduc aminte apelurile mele repetate la consens politic pentru ameliorarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice. Am chiar în procedură legislativă la Parlament mai multe proiecte, la care mulţi colegi reacţionează cu reticenţă, fără măcar să citească ceea ce propun: mai multă transparenţă şi mai multă corectitudine pentru utilizarea banilor pe care românii îi plătesc din propriul buzunar.

Văd deja cum mare parte dintre discursurile legate de luptă împotriva risipei banilor publici sunt orientate către prejudicii şi recuperarea acestora. Preşedintele României, prim-ministrul, ministrul finanţelor şi mare parte dintre cei mai importanţi actori instituţionali se concentrează spre acest capitol, spre recuperarea prejudiciilor, dar nu am auzit nicio vorbă din partea nimănui şi nicio preocupare la cum putem să preîntâmpinăm ca prejudiciile să se mai producă, cum să nu mai permitem furtul şi risipa banilor publici. Chiar şi medicul curant îţi spune cu vehemenţă că este mai bine să previi decât să tratezi o boală.

Că vrem sau nu vrem să recunoaştem, că vrem sau nu vrem să ne asumăm, mingea este în terenul nostru, al organului legislativ. Cred că am înţeles cu toţii că, aşa cum România are nevoie de un Cod fiscal modernizat, simplificat şi orientat către creşterea economică, şi administraţia publică din România are nevoie, cât mai urgent, de o legislaţie nouă în materia achiziţiilor publice. Ştiţi foarte bine că acolo unde legea nu distinge foarte clar se deschide calea abuzului şi a corupţiei. Mai ştiţi, de asemenea, că O.U.G. nr. 34/2006 a reprezentat o etapă în modernizarea sectorului achiziţiilor, care a adus beneficii importante, dar care astăzi nu mai corespunde întocmai realităţilor.

Vă invit, aşadar, la un dialog responsabil în legătură cu utilizarea nu numai a banilor publici naţionali, dar şi a resurselor financiare europene. Sper că fiecare dintre dumneavoastră a înţeles corect mesajul Comisiei, în sensul în care aşteptările noastre pentru atragerea fondurilor europene în exerciţiul financiar 2014-2020 vor fi spulberate, dacă nu vom rezolva problema achiziţiilor publice.