Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Munteanu:

"Agricultura, încotro?"

Bugetul alocat agriculturii pentru 2010 este cel mai mic din ultimii 20 de ani, el reprezentând doar 0,22% din bugetul real. Deşi discutăm de siguranţa alimentară ca despre o componentă de bază a siguranţei naţionale, politicile agricole ale Guvernului sunt deficitare şi iresponsabile. Din cauza acestor decizii ale Executivului, în anul 2010 vor dispărea 30-40% dintre societăţile şi asociaţiile agricole, situaţie în care se vor produce alte noi dezechilibre, capabile să genereze convulsii sociale serioase.

Ce se va întâmpla în anul agricol 2010? În toamna lui 2009 au fost însămânţate doar 1,2-1,3 milioane hectare de grâu din cele 2-3 milioane hectare cultivate în fiecare an. Pâinea, ca aliment de bază al românilor, este şi aşa scumpă, dar cât va costa ea în 2011, dacă suprafaţa cultivată cu grâu a fost înjumătăţită?

Ajutoarele de stat, acordate în 2009 (în valoare de 3,4 miliarde lei), nu se mai acordă fermierilor, începând cu acest an, nu există bani pentru lucrările agricole, dar nici pentru îngrăşăminte, sămânţă, irigaţii. Statul nu-i sprijină în niciun fel pe agricultori, băncile comerciale nici atât, aşa încât soarta ţăranilor pare a fi decisă, cu numeroasele consecinţe negative pentru întreaga populaţie a ţării. Se ştie că potenţialul agricol al României, eficient exploatat, ar asigura hrana a peste 80 milioane de oameni, cât şi produse pentru export. Realitatea este, însă, cu totul alta: agricultorii au ajuns la sapă de lemn, câmpurile sunt în paragină, pline de buruieni şi nelucrate, iar produsele din import au invadat piaţa românească.

Este foarte grav faptul că agricultorii şi-au pierdut încrederea în clasa politică, pentru că tot ceea ce ei propun nu este luat în seamă, iar soluţiile lor de rezolvare a blocajelor din mediul rural sunt ignorate.

În calitatea mea de parlamentar, ales prin vot uninominal de către cei care trăiesc din munca pământului, îmi pare rău că nu găsesc răspunsuri la întrebările de bun simţ pe care ei mi le adresează. Cum se explică faptul că în campania electorală avem răspunsuri la orice întrebare, iar apoi - nimic? Nu ar fi normal ca să ne respectăm promisiunile electorale şi politice făcute, să nu roşim atunci când ni se cere socoteală pentru vorbele noastre din campanie?

În contextul celor câteva consideraţii făcute, salvarea situaţiei din agricultură depinde de decizia politică pe care Guvernul trebuie să o ia cât mai repede. O rectificare rapidă a bugetului, cu o redistribuire rezonabilă a unor sume de la celelalte ministere spre cel al agriculturii, ar însemna oprirea efectelor dezastruoase care se întrevăd în acest moment. Încă nu e prea târziu.