Dezbateri parlamentare

Doamna Oana-Silvia Vlăducă:

"Priorităţi în dezvoltarea traficului feroviar din România"

Întâi decembrie 2018 reprezintă pentru România aniversarea Centenarului Unirii şi al constituirii statului românesc modern, dar, paradoxal, ţara noastră este privată, chiar şi la acest moment aniversar, de o comunicare rapidă, sigură şi eficientă între provinciile istorice romaneşti!

Se discută mult şi, foarte probabil, se va discuta mult şi de aici înainte despre construirea de autostrăzi şi căi rapide de rulare rutieră în ţara noastră.

Se uită însă, prea adesea, de un mijloc de comunicare şi transport extrem de fiabil şi, oricum, mult mai ieftin de care ţara noastră a beneficiat în urmă cu mai bine de un secol, respectiv despre una dintre cele mai extinse şi moderne reţele de căi ferate din Europa şi, pe cale de consecinţă, din întreaga lume!

Da, doamnelor şi domnilor colegi, aceasta este realitatea crudă! Aceeaşi cale ferată, care în urmă cu mai bine de un secol asigura o interconectare rapidă a tuturor regiunilor romaneşti şi constituia un motiv de reală mândrie a oricărui cetăţean de bună credinţă al acestei ţări, este astăzi de nerecunoscut, din păcate, în condiţiile iresponsabile în care a fost "întreţinută"!

Trenurile noastre se mişcă cu încetinitorul vara pentru că este, nu-i aşa, prea cald, iar iarna pentru că este, evident, prea frig. Traficul feroviar având limite de viteză deosebit de scăzute, altfel "normale", dat fiind starea deplorabilă atât a căilor de rulare, cât şi a vagoanelor şi locomotivelor!

Ne întrebăm şi este o întrebare retorică, în mod evident, de ce nu luăm în considerare, atunci când vine vorba de a dezvolta un mijloc rapid şi extrem de eficient de transport, de ce nu ne gândim, la reabilitarea drastică a întregului sector feroviar românesc. Cheltuielile ar fi, oricum, mult mai mici, inclusiv prin absorbţia de fonduri europene, iar rezultatele ar putea fi mult mai rapide, în condiţiile în care România beneficiază, deja, de o reţea extinsă de cale ferată, chiar dacă prezervată în condiţii lamentabile!

În plus, s-ar da de lucru şi s-ar revigora, în mod relevant, multe sectoare de bază ale economiei ţării, începând cu uzinele noastre metalurgice, sau ce a mai rămas din ele, atunci când vine vorba despre calea de rulare sau de industria forestieră, dacă vorbim de traversele de cale ferată - căci puţine alte materiale, în comparaţie cu esenţele superioare de lemn, pot suplini, prin elasticitate, duritate, precum şi prin uşurinţa prelucrării, acest material nobil!

În plus, România beneficiază, încă, de zone forestiere întinse, în pofida exploatării sălbatice, aberante şi, evident, ilegale din nu puţine zone ale ţării!

Reabilitarea căilor ferate româneşti ar putea contribui la revitalizarea industriei autohtone constructoare de maşini, prin materialul rulant propriu-zis, vagoane şi locomotive, a industriei textile şi de confecţii, respectiv de pielărie, atunci când vine vorba despre amenajarea interioară, la standardele moderne, a vagoanelor şi locomotivelor de cale ferată. Avem, apoi, în vedere, industria de automatizări - calculatoare şi electronică de mare putere, date fiind cerinţele concrete în domeniu privind dotarea şi funcţionarea efectivă a întreg sectorului feroviar românesc!

La toate aceste aspecte relevante, aş putea adăuga factorii timp, respectiv combaterea poluării, elemente deloc neglijabile atunci când vorbim despre siguranţa vieţii şi sănătatea cetăţeanului, precum şi de orizontul de aşteptare la care ar putea avea loc prefacerile clamate şi atât de mult dorite de opinia publică românească privind dezvoltarea infrastructurii de transport autohtone! Este evident că atât modernizările preconizate, cât şi costurile implicate vor fi mult mai mici în cazul infrastructurii de cale ferată, în comparaţie cu cele privind sectorul rutier, fără ca aceasta să semnifice, în vreun fel, faptul că nu susţinem şi dezvoltarea acestuia din urmă, evident, cu luarea în considerare a unor costuri decente şi raţionale în domeniu, aliniate la cele existente pe plan european şi internaţional, unde se lucrează, de multe ori, în condiţii mult mai grele - de teren şi de climă!

Nu în ultimul rând, modernizarea căilor ferate româneşti şi aducerea lor la standardele europene şi internaţionale în materie ar reprezenta un câştig imens şi pentru industria turistică din ţara noastră, aflată în reală suferinţă, în momentul de faţă, din cauza stării precare a infrastructurii de transport autohtone!

Concluzionând, aş dori să precizez că toate aspectele menţionate sunt conţinute, într-o formă sau alta, în Programul PSD de Guvernare 2017-2020, capitolul Politici pentru infrastructura de transport. Sunt înscrise, la loc de cinste, în acest sens, măsuri privind asigurarea "coeziunii şi conectivităţii regionale", alături de sporirea eficienţei de transport prin "creşterea competitivităţii între modurile de transport", "îmbunătăţirea serviciilor de transport prin investiţii în materiale rulante" şi "modernizarea staţiilor de cale ferată". Doresc să menţionez, în acest context, şi proiectul liniei ferate de mare viteză, de circa 1.275 de km, Bucureşti - Craiova/Sofia - Timişoara/Belgrad- Cluj/Budapesta, care urmează să fie lansat în execuţie în cursul acestei luni, cu termen de finalizare decembrie 2018, şi care va aduce beneficii clare şi deosebit de relevante cetăţenilor, din punct de vedere al timpului de legătură dintre Capitala României şi unele dintre cele mai importante oraşe ale ţării şi principalele oraşe ale ţării, respectiv capitale de referinţă din arealul nostru regional, pe arterele Timişoara - Cluj-Napoca, Timişoara - Belgrad, Craiova - Sofia, respectiv Cluj-Napoca - Budapesta!