Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae Păun:

Declaraţia aceasta constituie o atenţionare a guvernului asupra subfinanţării cronice a politicilor publice, pentru soluţionarea problemelor romilor, vechi de un sfert de secol.

Recentele evoluţii globale, atât politice, cât şi economice, au făcut ca problema romilor să devină una europeană, rămânând totodată naţională. Cei 25 de ani de democraţie postdecembristă au evidenţiat că problema romă nu poate fi tratată separat de politicile de dezvoltare economică şi socială de nivel naţional şi nivel regional.

Din nefericire, la subfinanţarea acelor politici publice destinate minorităţii romilor s-a adăugat criza economică din ultimii ani, ce a afectat grav posibilităţile de finanţare naţionale ale programelor de sprijin pentru comunităţile de romi, aceasta pe fondul deteriorării condiţiilor de viaţă şi aşa precare ale romilor, ca o consecinţă a aceleiaşi crize.

Pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor au fost elaborate două strategii, la distanţă de un deceniu - 2001 şi 2011, precum şi Strategia Guvernului pentru perioada 2011-2020, toate acestea menite să asigure incluziunea socio-economică şi culturală a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor, prin implementarea unor politici integrate, în domeniul educaţiei, a ocupării forţei de muncă, a sănătăţii, a locuirii, a culturii, a infrastructurii sociale.

Cea de-a doua Strategie de îmbunătăţire a situaţiei romilor - din decembrie 2011 - a fost formulată sub egida Programului naţional de reformă din cadrul "Strategiei Europa 2020" prin care România îşi asuma, între altele: ameliorarea şomajului şi combaterea sărăciei care afectează grupurile vulnerabile. Au fost formulate, în acest cadru, politici sociale pentru minoritatea romilor axate pe conceptul de incluziune socială: Planul Naţional Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, Memorandumul Comun de Incluziune Socială, Planul Naţional de Dezvoltare a României. Implementarea ultimei strategii era prevăzută să aibă loc în două etape: 2011-2013 şi 2014-2020.

Mai mult chiar, în afara acestor strategii angajate legislativ prin acte normative de nivelul unor hotărâri de guvern, România a aderat la două instrumente regionale care trebuie s-o angajeze nu numai politic, ci şi economic:

• Documentul Comisiei Europene din 2011 "Un cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020";
• Deceniul de Incluziune a Romilor 2005-2015, angajament politic asumat în 2003 la nivel internaţional de către guvernele a nouă state din regiune (inclusiv România).

Se ştie că orice finanţare din fonduri comunitare presupune şi o cofinanţare din fondurile bugetului de stat: ori în condiţiile unei rate insuficiente de absorbţie de 36,26%, în iulie 2014, abundenţa proiectelor viabile pentru comunităţile de romi nu poate înlocui nealocarea sumelor necesare destinate cofinanţării de la bugetul naţional.

Cu toate acestea, după momentul integrării în UE, niciun guvern nu a dat dovadă de voinţa politică necesară pentru a depăşi impasul..."delicat" al finanţării corespunzătoare a programelor naţionale pentru minoritatea romă şi a organului guvernamental de specialitate înfiinţat prin OUG nr. 78/2004 - Agenţia Naţională pentru Romi, deşi politicienii, fie ei de dreapta sau de stânga, nu scapă niciun prilej electoral pentru a promite "marea cu sarea" şi reducerea decalajului socio-economic dintre minoritatea noastră cea mai defavorizată şi majoritate.

Referitor la sărăcia romilor, este revelator un studiu recent al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, potrivit căruia romii reprezentau 20,6% din totalul persoanelor aflate în sărăcie absolută, 35,2% din cele aflate în sărăcie severă şi 44,4% din cele aflate în sărăcie alimentară. În ceea ce priveşte subfinanţarea agenţiei, aceasta are şi în prezent un personal subdimensionat: 30-50 de posturi pe ţară, inclusiv pentru Bucureşti şi cele 7 filiale regionale, iar activitatea ei este drastic restrânsă din cauze financiare.

În acest context, este semnificativ faptul că suma iniţială prevăzută în bugetul pe 2014 pentru A.N.R., la capitolul "Cheltuieli de personal", nu acoperă în întregime plata salariilor nici pe anul în curs, fiind necesară o suplimentare cu suma de 1.100.000 lei.

Pe de altă parte, conform regulamentului său de organizare şi funcţionare, A.N.R. acordă finanţări nerambursabile pentru programe, proiecte şi acţiuni culturale, sportive, educaţionale, cu caracter religios, dar în limita creditelor bugetare alocate cu această destinaţie de către bugetul de stat pentru fiecare exerciţiu bugetar. Din păcate, spre exemplu, în anul 2012 s-a organizat o singură sesiune de finanţare în următoarele domenii: educaţie, cultură, media, sănătate, sport, formare profesională, dezvoltare comunitară.

În condiţiile în care Agenţia Naţională pentru Romi avea ca obiectiv, la înfiinţare, "creşterea gradului de incluziune socială a persoanelor aparţinând minorităţii rome aflată în dificultate", devine evident că subfinanţarea cronică pe ambele paliere - european şi naţional - ale programelor pentru ridicarea standardului de trai al minorităţii rome poate conduce la însăşi compromiterea scopului său instituţional de a exista!...

În decursul timpului, am făcut numeroase demersuri pentru rezolvarea acestui neajuns, atât personal, cât şi pe cale instituţională.

Subfinanţarea politicilor publice menite să amelioreze condiţiile de viaţă ale romilor s-a reflectat negativ şi în domeniul cultural. Astfel, urmare a Strategiei pentru romi din 2001, a fost înfiinţat, în 2003, Centrul Naţional de Cultură a Romilor "Romano-Kher", iniţial aflat în subordinea Ministerului Culturii şi trecut, în 2013, în coordonarea A.N.R. Înfiinţarea "pe hârtie" a centrului ar fi şi singurul rezultat notabil în domeniul prezervării culturii romilor, în condiţiile în care acest centru nu are nici acum măcar un sediu, după mai bine de un deceniu de la actul de înfiinţare, A.N.R solicitând pentru ridicarea sediului acestuia suplimentarea bugetului alocat cu suma de 1.765.000 lei. Aşadar, dacă avem în vedere că bugetul agenţiei abia solicită fonduri pentru construirea clădirii centrului, înfiinţarea Teatrului Rom de Stat - alt obiectiv asumat, dar nerealizat al Strategiei pentru romi din 2011 - se amână până la...calendele greceşti!...

Aceasta, în condiţiile asumării prin amintita strategie a următoarelor obiective principale: folosirea şi păstrarea limbilor minoritare, prezervarea culturii scrise şi a mass-media etnice, păstrarea patrimoniului material (muzee), a patrimoniului imaterial (spectacole, meşteşuguri tradiţionale, festivaluri).

Aceste două nerealizări nu fac altceva decât să exprime încălcarea implicită, ori chiar explicită a art.2 din Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, care prevede prezervarea culturii tradiţionale ale diferitelor comunităţi rome sau nerome, prin "susţinerea programelor şi a proiectelor care promovează elementele patrimoniului cultural imaterial, stimularea iniţiativelor comunitare de revitalizare a manifestărilor tradiţionale." Chiar şi în Strategia din 2011 cultura romă este etichetată ca fiind subdezvoltată, prioritară fiind promovarea unor măsuri care să reducă decalajul socio-cultural.

Având în vedere toate cele menţionate mai sus, solicităm guvernului să bugeteze corespunzător Agenţia Naţională pentru Romi, atât pentru buna sa funcţionare, cât şi pentru finanţarea celor patru proiecte cu cofinanţare europeană aflate în derulare, pentru care este necesară majorarea alocărilor bugetare pentru 2015 cu suma de 2.010.000 lei.

Credem că soluţionarea problemelor cronice ale comunităţilor de romi trebuie să fie avute în vedere cu prioritate de Guvernul României, atât la apropiata rectificare bugetară, cât şi în proiectul bugetului de stat pe 2015, dacă nu se doreşte declanşarea unor probleme sociale mult mai greu de rezolvat!...