Dezbateri parlamentare

Domnul Sebastian-Ioan Burduja:

"Dacă ţinem ochii închişi, istoria se poate repeta. Şi nu ne iartă"

La distanţă de doar câteva zile, marea noastră actriţă Maia Morgenstern a primit replici antisemite de la un invitat într-o întâlnire cu directorii de instituţii de cultură şi o ameninţare oribilă cu moartea. Mesajul îi transmitea că va fi supusă, împreună cu familia ei, la tratamente inumane, că va fi incendiat Teatrul Evreiesc şi toţi actorii de acolo. Autorităţile au transmis că autorul a fost prins şi sper să primească o pedeapsă exemplară. Dar nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, că este o excepţie, în realitate, acest derapaj extrem scoate la iveală o problemă care arde mocnit de ceva timp nu doar în Europa, ci în întreaga lume.

Creşterea ignoranţei în rândul tinerilor, cu privire la problemele de bază, îi face vulnerabili în faţa prejudecăţilor şi dezinformării. Mai mult, anumite narative extremiste postcomuniste din Europa de Est descriu o istorie distorsionată, în care localnicii sunt victimele, pentru că au întins o mână de ajutor evreilor, iar comunităţile evreieşti sunt blamate pentru rolul de reminder constant al rolului jucat de europeni în Holocaust.

Istoria nu iartă.

În 2014-2015, 35% dintre români aveau manifestări antisemite. Studiul realizat de ADL arată că românii chestionaţi sunt de acord cu afirmaţii de genul: "Evreii sunt mai loiali Israelului decât ţării în care locuiesc", "Evreii au prea multă putere în lumea de afaceri" sau "vorbesc prea mult despre Holocaust". Conform unui studiu similar, derulat în toate ţările, peste un sfert din populaţia lumii are atitudini de acest gen la adresa evreilor.

În anul 2019 s-a constatat o creştere clară a antisemitismului în Europa de Est, unde găsim cele mai mari scoruri - Polonia (48%), Ungaria (42%). Surprinde pe cineva că se întâmplă chiar în democraţiile iliberale? Dar nu sunt doar acestea. La nivel global se înregistrează anual creşteri ale manifestărilor antisemite, atât în spaţiul public, cât şi în cel privat. Exprimările de tipul "evreii la gaz" şi "moartea sioniştilor" au crescut nesiguranţa fizică, la care se adaugă şi o cifră dureroasă: 13 evrei au fost ucişi în 2018, cel mai mare număr, comparativ cu anii precedenţi.

În România, în anul 2018, au fost înregistrate 13 incidente antisemite, conform datelor raportate de Agenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Consiliul Suprem al Magistraturii a anunţat, pentru acelaşi an, 76 de procese pe cauze antisemite, din care 55 au fost rezolvate şi 34 de persoane condamnate.

De unde începem?

România are o legislaţie care pedepseşte, cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu interzicerea unor drepturi, promovarea în public a ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare sau xenofobe. Dar mai avem de lucrat la urmele istoriei pe prezentul nostru.

Cu doar câţiva ani în urmă, un anume Şerban Suru, lider al Partidului Legiunea Creştină, nega Holocaustul şi executa un salut nazist în faţa Institutului Elie Wiesel, fără să fie sancţionat. Iar acest aşa-zis partid a încercat să se înregistreze, cortul pentru semnături stând o săptămână în centrul Bucureştiului. Prin 2012 au fost câteva mişcări care se considerau urmaşe ale Mişcării Legionare, unul folosind chiar numele "Totul pentru ţară", al partidului legionar din perioada interbelică, înfiinţat de Corneliu Zelea Codreanu şi condus de către generalul Cantacuzino Grăniceru. Undeva în Bucureşti, pe Str. Iacob Negruzzi nr. 1, pare să fie sediul unei mişcări legionare, din pozele pe care mi le-a transmis recent un cetăţean.

Toate acestea au trecut mai mult sau mai puţin neobservate de opinia publică, dar judecând după protestele din aceste zile şi după diversele manifestări ale unor colegi din arena publică, nu putem afirma că nu au lăsat urme.

Un mod de a ne apleca asupra acestor manifestări este să analizăm mai bine legislaţia în vigoare, împreună cu istorici şi specialişti, şi să ne asigurăm că avem un cadru care să sancţioneze exemplar derapajele.

Apoi, să fim mai atenţi la semnalele pe care le primim din societate. Chiar în urmă cu doi ani, cimitirul evreiesc din Huşi, judeţul Vaslui, a fost vandalizat, peste 70 de monumente funerare fiind distruse. Şi să ne cinstim mai bine istoria şi moştenirile.

Într-una dintre cărţile sale de căpătâi, "Viaţa pe un peron", Octavian Paler scria cuvinte care ne-ar ajuta să acţionăm, mai mult decât doar să contemplăm: "Tortură, masacre, ruguri. Iată istoria! Un trecut de noapte şi sânge. Trebuie să căutăm lumina în viitor".