Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

"Continuă seria nerealizărilor Guvernului Ponta"

Aşa cum ne-a obişnuit deja, nu trece săptămână fără ca acest guvern să nu ofere soluţii populiste la probleme structurale grave cu care se confruntă societatea noastră. Iar soluţiile sunt oferite doar dacă acestea presupun venituri la bugetul de stat, şi nicidecum soluţii oferite românilor rămaşi fără locuri de muncă, cu venituri reduse oricum din cauza ratei inflaţiei, a creşterii preţurilor la alimente şi nu numai.

Aflat în vizită în Germania pentru a da asigurări de respectare a statului de drept, de continuare a luptei împotriva corupţiei, precum şi de sprijinul oferit companiilor germane care doresc să-şi deschidă porţile în România, locul unde profesionalismul şi performanţa sunt la loc de cinste, domnul prim-ministru a trebuit să explice efectele ordonanţei care impozitează cu 85% nu numai veniturile exagerate din consiliile de administraţie, ci şi bonusurile de performanţă. Aşadar, managerii de valoare care se angajează să dezvolte o întreprindere pentru a fi rentabilă nu vor mai fi răsplătiţi în funcţie de rezultat, deoarece firmele private nu îşi permit să includă în costurile lor bonusuri pentru performanţă la care să plătească impozit de 85%. Mai mult decât atât, dacă domnul Blănculescu, consilierul pe probleme economice al primului-ministru, anunţa că acest impozit de 85% se referă atât la plăţile compensatorii aplicate în mediul public, cât şi în cel privat, domnul Ponta dă asigurări că se aplică doar celor trei instituţii din care s-a format Autoritatea de Supraveghere Financiară. Dar trist şi îngrijorător este faptul că dezinformatul era însuşi şeful Guvernului, adică semnatarul ordonanţei de urgenţă. În fapt, bâlbele domnilor guvernanţi nu ne uimesc, doar "beneficiem" de ele şi de efectele lor încă de la începutul guvernării USL.

Totodată, din seria politicilor coerenţei şi a relizărilor acestui guvern putem continua cu taxa pe valoare adaugată redusă la pâine, măsură anunţată de guvernanţii noştri a se aplica cu data de 1 iulie. Dar surpriza nu s-a lăsat aşteptată: tot din Germania domnul prim-ministru ne-a informat că aceasta nu se poate aplica, reducerea fiind amânată astfel pentru următoarea rectificare bugetară, în cazul în care cineva termină de făcut calcule pentru a vedea de unde se pot acoperi aceşti bani, pentru ca deficitul să rămână în ţintele prognozate. Adică românii mai pot aştepta, promisiunile electorale se oferă doar în an electoral!

În fapt, întreaga politică a acestui guvern de a atrage bani la bugetul de stat este bine definită de însuşi şeful Guvernului: "să penalizăm ce se mai poate penaliza". În fapt, probabil românii îşi regăsesc votul în această expresie explicită a modului de a guverna o ţară, şi nicidecum în promisiunile electorale din timpul campaniei, şi anume crearea unui nou model economic, bazat pe surse sustenabile de creştere, şi anume pe investiţii. Dacă prim-ministrul Boc alocase 5% din PIB investiţiilor, USL încă "acordă" timp pentru perdele de fum, pentru măsuri populiste sau măsuri cu efecte scontate pe termen scurt, fără să fie interesaţi de măsuri de atragere a investitorilor şi de susţinere a firmelor care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul ţării pentru declararea profiturilor reale şi pentru încasări pe profit mai mari. Din nefericire, măsurile luate de USL continuă să "încurajeze" economia subterană.

Cât despre fondurile europene, o măsură "ieftină" pentru stat în vederea creării locurilor de muncă şi a creşterii încasărilor la bugetul de stat, România se află pe ultima poziţie în ceea ce înseamnă absorbţia acestor fonduri. Aşadar, România a atins până la sfârşitul lunii mai o rată de absorbţie de 15,18%, ministrul fondurilor europene manifestându-şi entuzismul de a veghea la creşterea ratei de absorbţie la sfârşitul anului până la 25%.

În fapt, entuziasmul guvernanţilor noştri că ţara merge pe traiectoria corectă a unei Românii a relansării economice şi a "păcii sociale" pentru cetăţeni se bazează doar pe "realităţile" viitorului, pe dorinţe şi calcule care observăm că, de cele mai multe ori, nu-şi găsesc echivalentul în realităţile socioeconomice ale ţării noastre.