Dezbateri parlamentare

Domnul Pavel Popescu:

"28 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara - un prilej de reflecţie"

Se împlinesc 28 ani de când, de la balconul Operei, în faţa a 15.000 de oameni, s-a citit Proclamaţia de la Timişoara, un document cu viziune, prin care se subliniau sacrificiile care s-au făcut ca România să aibă un altfel de viitor.

Prin cele 13 puncte ale Proclamaţiei de la Timişoara, se exprima speranţa nestrămutată de mai bine şi dorinţa reîntoarcerii la valorile autentice ale democraţiei şi ale civilizaţiei europene. Vorbim de un document cu valori de dreapta, care erau văzute şi atunci ca soluţii pentru dezvoltare. Proclamaţia de la Timişoara ar trebui să fie şi pentru noi astăzi, mai ales în anul Centenarului, un moment de reflecţie, o şansă de a privi spre trecut, pentru a nu repeta greşelile.

În acest document extrem de important se declara tranşant că la Revoluţia de la Timişoara s-a militat pentru abolirea unui sistem totalitar şi falimentar. Pentru acest scop au luptat oameni de toate vârstele, de etnii diferite, care şi-au dorit pluralism, o democraţie autentică şi abandonarea ideilor şi propagandei comuniste.

Tot în Proclamaţia de la Timişoara s-a subliniat faptul că sacrificiile făcute la Revoluţie nu trebuie să fie exploatate de cei care îşi doresc o ascensiune rapidă, lucru care ar trebui să fie valabil şi astăzi.

S-a militat pentru investiţii urgente în sănătate, în educaţie şi în infrastructură, domenii esenţiale în care statul nostru urma să se dezvolte. Din păcate, cele trei suferă enorm şi astăzi.

Însă unul dintre cele mai importante puncte a fost punctul 8: "Propunem ca Legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi a suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în Legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti, candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un preşedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcţii, după modelul multor ţări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Preşedinte al României ar putea candida şi personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice, fără o experienţă politică deosebită. Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituţiilor democratice şi clarificării poziţiei ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoştinţă de cauză, cu cărţile pe faţă".

După 28 de ani, deşi s-au schimbat multe lucruri, în continuare cred că ar trebui să reflectăm la Proclamaţia de la Timişoara, pentru că, dacă vom fi sinceri cu noi, ne vom da seama că avem datoria de a reclădi această ţară.

Să ne debarasăm de preconcepţiile noastre, să ne debarasăm de populismele ieftine, să scăpăm de obiceiul de a spune lucruri doar pentru a fi spuse, deşi nu avem intenţia să le ducem la îndeplinire.

Vă provoc, stimaţi colegi, să ne oprim din a mai profita de încrederea cetăţenilor, încredere care ne-a fost acordată cu bună-credinţă, doar pentru că ne place să fim numiţi parlamentari sau politicieni. În numele celor care s-au sacrificat pentru noi, să ne propunem să ducem România mai departe, prin fapte, nu doar prin vorbe.