Dezbateri parlamentare

Doamna Eliza-Mădălina Peţa-Ştefănescu:

"Trei ani de la tragedia din Clubul Colectiv"

30 octombrie este, de trei ani, data la care ne amintim că neglijenţa şi neatenţia pot costa vieţi preţioase. Se împlinesc, în acest an, trei ani de când Clubul Colectiv din Bucureşti a ars, iar zeci de persoane, majoritatea tineri, al căror număr a ajuns, în timp, la 65, au pierit în mod absurd în urma acestui dezastru.

Ce am învăţat în aceşti trei ani? Ce am reuşit să reparăm ca o astfel de dramă colectivă să nu se mai repete? Câţi dintre noi sunt acum mai atenţi atunci când îşi aleg locul în care să îşi petreacă timpul liber? Câţi dintre noi ar fi sărit în foc ca să salveze alte suflete?

Legea antifumat, propusă de un deputat PSD, a fost intens contestată şi blamată, însă intrarea ei în vigoare, la data de 16 martie 2016, la doar câteva luni după tragedia de la Colectiv, a însemnat schimbarea unui comportament la nivel naţional. De fapt, a însemnat intrarea în normalitate. Faptul că, acum, fumatul este interzis în spaţiile închise din România, reprezintă un semn de civilizaţie, un mod în care pot fi evitate incidente, dar şi o măsură pentru sănătatea tuturor. Cei care nu s-au conformat însă, riscă amenzi şi, într-un final, închiderea activităţii. Pentru că nu trebuie să mai permitem ca astfel de lucruri să se mai întâmple.

Cele 65 de victime care au pierit în urma incendiului din Clubul Colectiv au lăsat în urmă amărăciune şi durere. Vieţile lor, încheiate prea devreme şi în mod absurd, nu trebuie să se fi încheiat fără sens. Suferinţa celor răniţi continuă, dar ei au parte de tratamente în continuare, fiind sprijiniţi de statul român. În acest sens, Ministerul Sănătăţii a prelungit perioada de acordare a tratamentului în străinătate, pentru victime, până la finalul anului 2020, iar până la 1 august au fost depuse facturi şi devize în valoare de aproximativ 250.000 de euro. Îmi doresc cu tărie ca sprijinul faţă de cei răniţi să continue, căci aceştia nu au greşit cu nimic în acea seară teribilă.

Dincolo de măsurile luate de statul român pentru a şterge cât se poate din suferinţa rămasă, trebuie să înţelegem că schimbarea către mai bine vine de la fiecare dintre noi. Suntem urmaşii unei tragedii care ne-a schimbat ca naţiune, şi nu trebuie să uităm asta niciodată. De aceea, cu toţii ar fi bine să raportăm neregulile pe care le observăm în societate, cele care ar putea duce la incidente grave şi la astfel de tragedii. De noi ţine să avem grijă ca ţara în care trăim să funcţioneze mai bine, iar asta se poate face doar dându-ne mână cu mână şi făcând tot ceea ce putem, de la cel mai mic până la cel mai mare, indiferent de crezuri politice, ambiţii şi interese, indiferent că suntem simpli cetăţeni sau autorităţi ale statului. Asta ne-o cer cei 65 de oameni care au murit în cea mai mare catastrofă din istoria recentă a României.

Deşi avem tendinţa să îl uităm, din când în când, subiectul nu trebuie ignorat. Chiar dacă au trecut trei ani, procesul Colectiv se va relua de la zero, veste dată în urmă cu circa o săptămână. Îmi exprim speranţa ca, într-un viitor cât mai apropiat, cei rămaşi aici să îşi plângă copiii, rudele şi apropiaţii şi să îşi îngrijească rănile rămase după Colectiv să îşi găsească liniştea prin încheierea acestui proces şi prin decizia finală a justiţiei.

Nu trebuie să uităm că, în acea seară îngrozitoare, am învăţat, dincolo de toate, că există oameni care pot sări în foc pentru a salva alţi oameni, cu preţul vieţii lor. Este, poate, cea mai valoroasă lecţie pe care am învăţat-o atunci, şi anume că, atunci când adunăm şi tragem linie, suntem cu toţii un colectiv.

Dumnezeu să-i ierte pe cei plecaţi şi să aibă grijă de cei rămaşi aici!