Dezbateri parlamentare

Doamna Sulfina Barbu:

"Aspecte generale privind utilizarea mecanismului IET (art.17 din PK)"

Potrivit Acordurilor de la Marrakech (prima Conferinta a Părţilor la PK), liniile directoare pentru aplicarea mecanismelor prin proiecte concrete (JI si CDM) au fost dezvoltate prin proceduri specifice, fiind înfiinţate inclusiv structuri instituţionale sub UNFCCC pentru elaborarea de proceduri şi reguli de verificare a respectării acestora, astfel încât să se atingă obiectivele de reducere a emisiilor de GHG (CDM Executive Board şi JI Supervisory Committee).

Procedurile pentru aplicarea mecanismului IET nu au fost încă elaborate de UNFCCC, existând unele reţineri pe plan internaţional (în special SUA) pentru tranzacţionarea surpusului de AAU-uri ca "hot air". Totuşi, mai ales în ultimul an, au avut loc asemenea tranzacţii prin implementarea Schemei de Investiţii Verzi (GIS), ca instrument de îmbunătăţire a performanţei de mediu a mecanismului IET.

Încheierea unui Acord/contract între un vânzător şi un cumpărător este rezultatul unei negocieri, nu numai asupra preţului, dar şi a modului de cheltuire a veniturilor rezultate dintr-o astfel de tranzacţie. Trebuie avut în vedere că mecanismul a fost instituit pentru reducerea emisiilor de GHG, prin eforturi comune, astfel încât eforturile financiare globale să fie minimizate.

Condiţia principală pentru realizarea GIS obligă ca veniturile obţinute din tranzacţionarea AAU-urilor să fie utilizate exclusiv pentru finanţarea proiectelor care conduc direct la reducerea emisiilor de GHG.

În functie de negociere, se poate obţine pentru vânzător ca o parte mică din veniturile obţinute (1-5%) să fie utilizate pentru programe de dezvoltare a capacităţii instituţionale (educaţie, cu titlu de exemplu masterate, conştientizare la nivelul populaţiei, implementarea unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice s.a.).

Tranzacţiile efectuate până în prezent conduc la concluzia că, în cadrul procesului de negociere, cumpărătorii solicită ca toate sau cel puţin mare parte din veniturile obţinute din vânzarea de AAU-uri să aibă destinaţie clară, predefinită în reducerea emisiilor de GHG (hard greening) şi cel mult 5% (rezultat din negocieri) din venituri să fie direcţionate spre măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice, educaţie, constientizare (soft greening).

Potrivit unui studiu al WB (Opţiuni pentru proiectarea unei Scheme de Investiţii Verzi), "greening" este definit ca "necesitatea ca tranzacţiile de AAU-uri să fie egale în timp cu volumul corespunzator al reducerii emisiilor de GHG din proiectele finanţate prin vânzarea AAU-urilor respective, iar proiectele trebuie monitorizate şi verificate independent"

Un documentar (sub forma unui document de discuţie "GIS -First experiences and lessons learned) al informaţiilor disponibile privind aplicarea GIS prin tranzacţionarea de AAU-uri sub prevederile art.17 din PK a fost realizat de Center for Climate Change and Sustainable Energy Policy al Central European University (Budapesta) şi Joanneum Research (Austria).

În general, în marea majoritate a cazurilor, veniturile obţinute au fost direcţionate spre proiecte de utilizare a surselor regenerabile de energie (producţie energie electrică, energie termică), pentru izolarea termică a clădirilor publice şi pentru managementul forestier (creşterea capacităţi absorbanţilor, în Polonia).

În cele mai multe cazuri sunt prevăzute proceduri de monitorizare a reducerilor de emisii GHG şi auditare independenţa (semestrial, trimestrial) atât, din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere al reducerilor de emisii.

Cu titlu de exemplu, privind instituţiile care gestionează veniturile:

• Ungaria - Ministerul Mediului, avand o poziţie distinctă în bugetul propriu;
• Letonia - Ministerul Mediului, în buget având o secţiune dedicată subiectului, cu participarea altor instituţii printr-un Comitet de avizare;
• Ucraina - Agenţie Naţională pentru Investiţii în domeniul Mediului, sub coordonarea Ministerului Mediului;
• Cehia - Fondul Naţional pentru Mediu, sub autoritatea Ministerului Mediului;
• Polonia - Fondul Naţional pentru Protecţia Mediului şi Gospodărirea Apelor;
• Lituania - Fondul pentru Investiţii de Mediu;
• Estonia - Centrul pentru Investiţii de Mediu.

Din dorinţa şi interesul de a clarifica o serie de aspecte legale/instituţionale privind tranzacţionarea de AAU-uri sub art. 17 al PK printr-o schemă GIS, BERD cu sprijin financiar şi asistenţă a unei firme de avocatură din Olanda, a dat publicităţii o primă versiune a unui Manual GIS şi a unui Model de Agreementprivind vânzarea şi cumpărarea de AAU-uri sub schema GIS (pot fi utilizate ca sursă de inspiraţie).

România poate emite în prima perioadă de angajament 1,279miliarde tone CO2 echivalent,potrivit Raportului cantităţiiatribuite, aprobat de UNFCC.

Conform ultimului Inventar naţional al emisiilor de GHG, transmis Comisiei Europene şi Secretariatului UNFCCC, în martie 2009, nivelul emisiilor de GHG, din anul 2007, se situeaza la 152 milioane CO2 echivalent, cu cca 37% sub nivelul mediu prevăzut de KP în perioada 2008-2012. Nivelul scăzut al emisiilor se datorează, în principal, reducerii producţiei industriale şi restructurării economiei.

Potrivit proiecţiilor emisiilor de GHG, se estimează că România îşi va îndeplini obligaţia de reducere a emisiilor de GHG cu 8% faţă de anul de bază (1989), fără măsuri suplimentare de reducere. (sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor care transmite rapoarte, atât Comisiei Europene, o dată la 2 ani, cât şi UNFCCC, prin Comunicările Naţionale, la intervale de timp indicate).

Având în vedere proiecţiile emisiilor de GHG, pentru perioada 2008-2012 (exprimate în tone CO2 echiv.), se estimează că România îşi va îndeplini obligaţiile sub prevederile KP şi va beneficia de un surplus de cca 350 milioane AAU-uri.

După cum este cunoscut, la Conferinţa de la Copenhaga nu s-a ajuns la un acord legal pentru perioada post 2012, deci nu se cunoaşte, în acest moment, daca va fi admisă bancarea surplusului de AAU-uri după 2012 şi nici anul de baza faţă de care va fi luată în considerare o potenţială bancare.

Având în vedere aceste incertitudini, cât şi necesitatea de abordare relativ conservativă, se poate aprecia că România va putea tranzacţiona cca 200 milioane AAU-uri (tone CO2 echivalent), în două sau mai multe etape, în funcţie de experienţa castigată.

Un alt aspect important al aplicării aceatui mecanism îl reprezinta statutul juridic al AAU-urilor. Dreptul de a emite GHG şi, implicit, dreptul de tranzacţionare a AAU-urilor, în limitele angajamantelor asumate prin PK, aparţine Părţilor - deci statului român. În consecinţă, vânzarea AAU-urilor implică tranzacţionarea unor drepturi de proprietate a statului român şi ar trebui să se supună legislaţiei relevante privind transferul drepturilor de proprietate ale statului. Până în prezent, legislaţia naţională privind proprietatea publică ori privată a statului nu are prevederi explicite privind statutul juridic al AAU-urilor (explicat de faptul că la momentul dezvoltării acestei legislaţii nu existau prea multe informaţii pe plan internaţional legat de acest subiect). În practica internaţionala, în general, AAU-urile sunt considerate bunuri (commodities).

Evident, veniturile obţinute se încadrează la categoria bani publici, cheltuirea lor putându-se realiza potrivit prevederilor legale în materie.

Suplimentar, schemele de ajutor de stat care se vor înfiinţa pentru realizarea GIS trebuie să aibă în vedere că banii vor fi utilizaţi pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în diferitele sectoare, reduceri ce pot fi monitorizate şi verificate (poate nu atât de strict precum proiectele tip JI). Astfel, se obţine credibilitate în negocierea cu potenţialii cumpărători.

După luarea deciziei politice privind tranzacţionarea de AAU-uri prin realizarea GIS, cantitatea şi definirea domeniilor (categoriilor de proiecte care vor fi finanţate) şi având în vedere cele prezentate mai sus, luând în considerare că suntem în anul 2010 şi este posibil ca Rusia şi Ucraina să fie interesate să intre mai mult pe piaţă (oferta mai mare, preţ mai scăzut), că sunt necesare punerea în practică a unor aspecte de natură legală şi instituţională, se propune acţionarea, în paralel, pe două direcţii, după cum urmează:

A. Pregătirea negocierii, scop în care se formează:

1. o echipă de experţi, la nivel tehnic şi juridic (MAE, MMP, MECMA) care propune un Model de Acord (cu posibila analiză şi ínspiraţie din Modelul BERD);
2. o echipă de negociere (la nivel de ministru, sau secretar de stat); identificarea potenţialilor cumpărători poate porni şi de la Lista prezentată în Anexa nr.1, având deja, creată o bază legală (MoU);
3. pregătirea documentelor şi parcurgerea etapelor procedurale prevăzute de Legea tratatelor nr.590/2003.

B. Pregătirea procedurilor privind utilizarea veniturilor, scop în care este necesară decizia privind instituţia care va gestiona schema GIS şi domeniile în care vor fi investite veniturile. Procedurile trebuie să fie transparente, să asigure acces nediscriminatoriu la fonduri şi să respecte regulile privind ajutorul de stat.

1. Conform art.60 alin.(2) din OUG 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, gestionarea fondurilor obţinute prin tranzacţionarea de AAU-uri sub prevederile art 17 din PK se realizează prin structuri special constituite în cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu, aflat în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor; sunt necesare completări ale OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, inclusiv reglementări subsecvente privind structura de implementare a GIS din cadrul AFM (inclusiv personal care cu expertizăp în evaluarea proiectelor din punct de vedere al reducerilor de emisii de GHG, monitorizare).
2. Fondul Român pentru Eficienţa Energetică (FREE), entitate independentă, specializată în finanţarea proiectelor de eficienţă energetică. În cazul în care se decide asupra domeniilor prioritare în care vor fi investite veniturile dintr-o tranzacţie de AAU-uri (eficienţa energetică în clădiri, utilizarea surselor regenerabile de energie-hidro, biomasă, geotermal) se poate analiza posibilitatea dezvoltării unei Unităţi de implementare GIS în FREE, existând şi posibilitatea conexării fondurilor prin creditare, cu cele de grand din GIS. Este necesară angajarea/specializarea de personal în reglementări privind ajutorul de stat şi completarea legislaţiei care guvernează funcţionarea FREE.

Ambele entităţi au prevăzute structuri de avizare formate din reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale implicate/interesate (MMP, MECMA).

Ar trebui avute în vedere acele proiecte care reduc direct emisiile de gaze cu efect de seră cu titlu de exemplu susţinerea utilizării surselor regenerabile de energie pentru producţia de energie electrică şi termică în sisteme insulare la nivelul comunităţilor locale, justificat de următoarele:

1. RO va trebui să prezinte un plan de acţiune în domeniul utilizării surselor regenerabile de energie în aplicarea obligaţiilor ce revin prin Directiva 2009/28/CE;
2. Există un potenţial pericol ca, după 2012, disponibilul de cantitate atribuită României să nu mai fie suficient de confortabil din perspectiva angajamentelor ce vor rezulta pe plan internaţional (se ştie că UE s-a angajat la o reducere de 30% a emisiilor de GHG până în 2020, dacă se ajunge la un Acord internaţional cu valoare juridică). În cazul în care banii vor fi utilizaţi (în cazul în care în negocierea contractului cu cumpărătorul, acesta va accepta) în proiecte care nu reduc emisiile de GHG.