Dezbateri parlamentare

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Spitalele - între datoria faţă de pacienţi şi datoriile către furnizori"

Pături şi lenjerii noi, saloane renovate, dotare cu aparatură performantă, uniforme de calitate pentru medici şi asistente, ridicarea standardelor de igienă - extravaganţe, la acest moment, pentru spitalele din România. Lipsa medicamentelor, a materialelor sanitare necesare şi a altor utilităţi, bolnavi care vin la urgenţe cu seringa la pachet - o imagine mult mai uşor de regăsit în multe dintre unităţile medicale din ţară. Eu am văzut asta la Buzău. La Spitalul Judeţean, situaţia este de o gravitate de aproximativ 140 de miliarde lei vechi datorii.

Sumele restante reprezintă facturi neachitate mai ales către furnizorii de medicamente şi materiale sanitare. Spitalul plăteşte şi în acest moment restanţe de mai bine de doi ani. Deşi se achită facturi mai vechi, noile facturi apar la preţuri ale medicamentelor şi materialelor sanitare mai mari, ceea ce face ca datoriile să crească în continuare. Conducerea spitalului ştie exact cu ce probleme se confruntă, ştie exact ce are de făcut, cum trebuie procedat, dar nu ştie exact când va avea şi banii pentru a se achita atât de datoriile faţă de furnizori, dar mai ales cât mai bine de datoria faţă de bolnavi.

Între perspectiva dotărilor noi şi cea a lipsei strictului necesar din spitale trebuie găsită totuşi o cale de mijloc, de supravieţuire. În cazul spitalelor de urgenţă, necesitatea deblocării cât mai rapid cu putinţă măcar a fondurilor pentru medicamente este urgentă şi importantă.

Datoria unui spital este în primul rând datoria faţă de pacienţii săi, este o datorie de ordin medical. De aceea, atât ministerele responsabile, cel al Sănătăţii şi cel al Finanţelor Publice, dar şi managerii de spitale, să-şi facă datoria faţă de oameni, nu să acumuleze datorii faţă de instituţii. Eu cred că sănătatea este nepreţuită, dincolo de preţurile la medicamente.