Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Gheorghe:

"Un comisar pentru ajutoare umanitare !?"

În primii ani după aderarea României la Uniunea Europeană am înţeles cu toţii de ce României i-a revenit comisariatul pentru diversitate lingvistică, iar Bulgariei un portofoliu tot simbolic. Eram două ţări care, cu mari concesii, fuseseră acceptate în clubul celor bogaţi şi pretenţiile la un portofoliu cu implicaţii asupra resurselor financiare comunitare ar fi fost doar o utopie. Cu toate acestea, în cadrul comisiei care-şi va încheia mandatul în această toamnă, România a avut de departe portofoliul cu cea mai mare importanţă în cadrul politicilor comune al UE - agricultura. Dar este un mandat care se încheie şi autorităţile de la Bucureşti flutură victorioase câştigarea, până în anul 2019, a unui portofoliu care este, fără îndoială, o glumă amară - Comisar pentru ajutor umanitar!

Incapacitatea României de a câştiga o poziţie de autoritate în cadrul viitoarei Comisii Europene, cum ar fi fost de pildă: menţinerea politicii agricole, bugetul comunitar, dezvoltarea regională sau educaţia, arată cât se poate de clar conul de umbră în care ţara noastră a reintrat! Disputele politice suburbane de la Bucureşti şi mersul cu jalba în băţ la cancelariile occidentale, când de unii, când de alţii, au creat percepţia că România este o ţară neguvernată şi neguvernabilă, cu o democraţie care atârnă de un fir de păr sau de voinţa unor moguli/oligarhi/foşti nomenclaturişti. În aceste condiţii, cine şi-ar imagina că proaspătul şef al Comisiei, Jean-Claude Junker, un politician care a condus neîntrerupt 18 ani guvernul celei mai prospere ţări din Uniunea Europeană, ar da pe mâna României decizii care vor afecta 28 de state membre.

În toate statele membre ale UE există guverne, există parlamente, există şefi de stat. Cu toate acestea, în nici unul dintre acestea discursul politic, faptele şi actele nu au coborât la un nivel atât de jos ca în România. Începând din primăvara-vara anului 2012 România a bătut record după record în desconsiderarea statului de drept şi a valorilor democratice, în violarea principiilor constituţionale şi în slăbirea temeliilor celor mai importante instituţii. Altfel spus, în ultimii doi ani clasa politică din România a cultivat vânt, iar acum culege furtună! Disputele dintre preşedinte şi premier, dintre opoziţie şi premier, dintre toţi şi toate nu au adus niciun rezultat pozitiv, ci, dimpotrivă, ne-au slăbit autoritatea în faţa partenerilor europeni şi atlantici. Numai înainte de 1989 ambasadele statelor democratice interveneau virulent atunci când se încălcau drepturi şi libertăţi. Faptul că reprezentanţii guvernelor SUA, Marii Britanii, Franţei etc se declară tot mai îngrijoraţi de faptele celor care guvernează România demonstrează o dată în plus că ţara noastră a deraiat de pe traseul democratic pe care ar fi trebuit să o apuce încă din 1989.

Îmi pun toată speranţa în instituţia Parlamentului României care, după alegerile prezidenţiale din această toamnă, să îşi poată conştientiza rolul de organ reprezentativ suprem al poporului român. Câţi dintre noi îşi mai aduc aminte că fiecare dintre noi poartă povara a zeci de mii de speranţe ale românilor care ne-au votat în decembrie 2012 şi care aşteaptă să aducem un plus de valoare pentru viaţa lor şi a copiilor lor. Eu nu am uitat şi sper că nu aţi făcut-o nici dumneavoastră.