Dezbateri parlamentare

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Cum se îmbină un stat social cu premisele pentru creştere şi consolidare economică?"

Ideologic se pare că în fiecare zi se găsesc motive pentru care o măsură este dezirabilă sau nu în societate. Adevărul este că în acest moment, nu numai în România, dar şi în restul Europei ajungem la concluzia că ideologia, în sensul clasic al cuvântului, nu mai poate fi folosită drept argumentaţie pentru măsurile economice luate de guvernanţi. Cu alte cuvinte, am ajuns în momentul în care guvernarea trebuie să fie social-liberală, atât de stânga, cât şi de dreapta, dar şi de centru.

Exemplul concludent este România, care reuşeşte de trei ani să menţină o linie de echilibru între statul social şi creşterea economică sustenabilă. Dacă anterior măsurilor guvernului nu exista decât alb sau negru, iată că acum ne aflăm într-o zonă neutră din punct de vedere al dogmelor economice, şi acest lucru este foarte pozitiv pentru societate. Creştere economică la cele mai ridicate niveluri din UE, dar şi o creştere constantă a veniturilor minime, a salariilor şi pensiilor, a tuturor prestaţiilor sociale: aşa s-ar putea descrie în puţine cuvinte parcursul economico-social al României anului 2015.

Demult se spunea că odată cu relaxarea fiscală românii îşi pot lua adio de la prestaţii sociale sau de la salarii generoase de la stat. Iată că acum, prin noul Cod fiscal se aduce o provocare hotărâtă acestui fel de a vederea politica fiscal-bugetară. Alocaţiile pentru copiii din familiile sărace s-au dublat prin diverse forme, dar în paralel avem o scădere a TVA-ului la pâine şi servicii de turism, pe de o parte, şi pe cealaltă, o reducere cu 5% a costurilor pe muncă, prin reducerea CAS. Dacă vorbim şi de reducerile constante de taxe pentru sectorul privat, despre facilităţile fiscale pentru cei care angajează tineri, dar şi despre scutirea de impozit pe profitul reinvestit ajungem la concluzia clară că cele două stiluri de a guverna pot coexista cu succes.

Statul social şi lupta împotriva sărăciei trebuie să persiste. Singurele şanse prin care administraţiile publice locale şi centrale pot face faţă acestor provocări sunt eficienţa şi creşterea economică. Trei ani de creştere economică dau României un spaţiu bugetar în care ne permitem să creştem considerabil salariul minim, să creştem indemnizaţiile pentru mame, să creştem pensiile, şi nu în ultimul rând să creştem veniturile lunare ale celor care din vocaţie lucrează în Sănătate şi Educaţie.

Poate unii consideră aceste măsuri de stânga sau pomeni electorale, cum am auzit de atâtea ori. Adevărul este că fără o creştere constantă a prestaţiilor sociale şi fără o îmbunătăţire a serviciilor sociale România nu poate deveni un stat social veritabil, aşa cum scrie în Constituţia noastră. Dar pentru ca aceste servicii şi prestaţii să poată fi bugetate avem nevoie de creşterea veniturilor la stat. Pentru creşterea veniturilor la stat avem nevoie de un PIB suficient de mare şi de o rată de colectare suficientă, ceea ce ne aduce la o piesă foarte importantă din acest întreg angrenaj: contribuabilii. Sectorul privat trebuie să respire, să beneficieze de ajutorul statului pentru a putea creşte şi pentru a contribui la rândul său la bugetul naţional.

Scăderea TVA-ului în România se apropie. Mulţi pot categorisi această măsură de dreapta. Dacă să ajuţi familiile sărace să îşi cumpere mai multă mâncare şi mai de calitate înseamnă să fii de dreapta atunci sunt de acord cu ei. Eu cred că reducerea TVA trece peste spectrul ideologiei şi intră într-un cadru de necesitate socială, mai ales într-o societate care îşi cheltuieşte cea mai mare parte din bugetul lunar pe alimente.

În continuare avem şansa să lucrăm împreună, să alegem ceea ce românii se aşteaptă de la noi. Să facem o reformă fiscală sănătoasă în România, la care să ne angajăm cel puţin două cicluri electorale. Să facem o infrastructură durabilă pe care să o finanţăm, indiferent de interesele politice ale momentului, cel puţin 15 ani de acum încolo.

Nimic nu ne împiedică să lucrăm eficient împreună şi să acceptăm că indiferent de care parte a puterii ne aflăm, cu toţii ne dorim acelaşi lucru: un viitor mai bun pentru România, un stat social, puternic şi demn, locuri de muncă bine plătite pentru români şi mai cu seamă pentru românii tineri. Dacă avem aceleaşi obiective ne dăm seama simplu de faptul că ideologia nu contează în faţa interesului naţional.