Dezbateri parlamentare

Domnul Mircea Marius Banias:

Astăzi, 14 noiembrie, sărbătorim 139 de ani de când Dobrogea a revenit în componenţa Regatului României şi 2 ani de când s-a proclamat Ziua Dobrogei, ca sărbătoare naţională.

Istoria Dobrogei este una interesantă. Deşi locuită de geţi şi daci, colonizată de greci şi apoi cucerită de romani, Dobrogea nu a făcut parte din Ţara Românească decât în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. După moartea acestuia, Dobrogea a fost reocupată de Imperiul Otoman. Poziţia sa geografică şi importanţa strategică au făcut din Dobrogea un teritoriu mult râvnit de vecinii noştri, dar, în mod interesant, au făcut din ea şi un teritoriu cu adevărat multicultural, în care locuiau - şi locuiesc în continuare - minorităţi importante de turci, tătari şi lipoveni.

La data de 14 noiembrie 1878, Dobrogea s-a alăturat Regatului României, în urma victoriei în faţa Imperiului Otoman, în războiul ruso-româno-otoman, cunoscut pentru noi mai bine sub numele de Războiul de Independenţă. Principele Carol I proclama alipirea cu România, spunându-le cetăţenilor prin Proclamaţia către dobrogeni: "...cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii - viaţa, onoarea şi proprietatea - sunt puse sub scutul unei Constituţii".

Dobrogea lui Mircea cel Bătrân devine aşadar Dobrogea noastră.

Din nefericire, aşa cum ne-a demonstrat istoria în repetate rânduri, o victorie românească reuşeşte rareori fără mari sacrificii. Pentru recunoaşterea alipirii Dobrogei, Imperiul Ţarist a cerut - şi a primit - părţi din Basarabia. Atunci când nu a pierdut teritorii, România a plătit preţul în sânge, cu pierderi zdrobitoare de vieţi omeneşti în timpul Primului Război Mondial, în urma căruia s-a continuat aducerea teritoriilor româneşti sub steagul ţării şi s-a realizat Marea Unire.

Doresc să închei, prin a mulţumi colegilor care au decis, în 2015, prin vot, stabilirea zilei de 14 noiembrie ca sărbătoare naţională. Apreciez recunoaşterea care se oferă Dobrogei prin acest gest şi îmi doresc ca valoarea strategică şi economică a acestei regiuni să fie în permanenţă recunoscută. Înaintaşii noştri nu au plătit un preţ atât de mare pentru a o recupera, pentru a fi lăsată, în ziua de astăzi, în paragină.