Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Zona de Nord-Est, condamnată la subdezvoltare"

Deşi este cea mai mare dintre cele 8 regiuni ale ţării din punctul de vedere al numărului de locuitori, peste 3,7 milioane, zona de Nord-Est este şi cea mai slab dezvoltată. Beneficiind de o bogată tradiţie istorică, culturală şi spirituală, în nord-estul României se îmbină în mod armonios tradiţionalul cu modernul, trecutul cu prezentul, potenţialul regiunii putând fi folosit pentru dezvoltarea economică. Relieful, caracterizat de o îmbinare armonioasă a tuturor formelor sale, resursele exploatabile ale solului - aici mă refer la apele minerale carbogazoase, sulfuroase şi feruginoase, sulfurile polimetalice, materialele de construcţii, sare, zăcăminte de sulf şi şisturile bituminoase - sporesc potenţialul de dezvoltare al Moldovei.

Cu toate acestea, dezvoltarea nu este una durabilă, fiind efectul investiţiilor slabe, iar aceasta din considerente care ţin de accesibilitatea în regiunea de Nord-Est. La ce mă refer? Dacă privim harta reţelei de transporturi, indiferent că vorbim despre cel rutier, feroviar sau aerian, putem găsi răspunsul la situaţia de facto.

Pe segmentul rutier, avem 6 drumuri europene - E 85, E 576, E 574, E 581, E 58, E 583 -, două magistrale feroviare - 500 şi 600 - şi 3 aeroporturi internaţionale - Bacău, Iaşi şi Suceava. Deşi s-au făcut demersuri la cel mai înalt nivel, Autostrada Moldovei pare un proiect îngheţat, lipsa acesteia îngreunând şi mai mult, dacă mai era nevoie, situaţia economică a regiunii.

Condiţiile geografice şi istorice au determinat o serioasă rămânere în urmă din punct de vedere socio-economic, comparativ cu celelalte regiuni ale ţării. Trecând de la o pondere majoritar agrară şi un nivel de trai scăzut, în anii de început ai comunismului, la o perioada de industrializare forţată, spre finalul acestuia, primele două decade de după 1990 au marcat o recesiune economică accelerată în regiune care conduce la exodul populaţiei către alte ţări şi la excluziune socială, iar acest lucru este întreţinut de lipsa proiectelor de anvergură în domeniul infrastructurii de transport.

În acest sens, chiar dacă companiile private autohtone sau străine au o flexibilitate mai mare, sunt mai receptive la nevoile pieţii şi mai abile în a răspunde cerinţelor consumatorilor, investiţiile se înscriu într-o zonă caducă, pentru că infrastructura nu corespunde statutului de ţară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.

În cei 7 ani de guvernare PSD-istă, din 2012 până în prezent, în Moldova nu s-a făcut nicio investiţie majoră, pentru ca şi aici să avem dezvoltare, şi o spun, atât din perspectiva unui om care s-a născut, a fost educat şi s-a format în zona Moldovei, cât şi din perspectiva omului politic. Într-o ţară democrată, guvernată de principiile bunului-simţ, spiritului civic, profesionalismului şi seriozităţii, principii de bază ale grandiosului aşa-zis Program de guvernare al coaliţiei de guvernare, nu ar trebui ca societatea civilă să facă demersuri pe lângă instituţiile de resort pentru a cere ce li se cuvine, pentru că acest lucru ar trebui să fie un atribut al acelor instituţii.

În concluzie, una tristă, vă transmit că, atât timp cât nu se va face această autostradă, nu vor exista investiţii majore care să genereze dezvoltare economică. Tinerii vor alege să plece în afară pentru un trai mai bun.