Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Călin:

După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua Internaţională a Femeii, dar procesul de emancipare a femeii nu a fost încheiat. Femeile au continuat să demonstreze pentru drepturi egale şi, în principal, pentru drept de vot.

Astfel, în 1908, 15.000 de femei au mărşăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune şi dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declaraţii a Partidului Socialist din America, Ziua Internaţională a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferinţe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 ţări, s-a hotărât ca ziua femeii să fie sărbătorită în aceeaşi zi peste tot în lume.

În anul următor, pe 18 martie 1911, Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima data de mai bine de un milion de oameni în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Cea mai spectaculoasă a fost cea de la Viena, unde o mulţime de femei au mărşăluit pe celebra arteră Ringstrasse cu lozinci prin care îi omagiau pe martirii Comunei din Paris. Femeile cereau dreptul la vot şi pe cel de a putea fi, la rândul lor, alese în funcţii publice. Vienezele demonstrau, de asemenea, împotriva discriminării de gen la angajare.

Femeile din America au continuat însă să fie sărbătorite în ultima duminică din februarie. Aceeaşi zi a fost aleasă ca zi de sărbătoare, în 1913, şi de femeile din Rusia (după calendarul iulian). În 1917, la Sankt Petersburg au avut loc demonstraţii ce marcau Ziua Internaţională a Femeii în ultima duminică din februarie, care însă, după calendarul gregorian, pică pe 8 martie.

Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii a constituit-o proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internaţional al Femeilor şi declararea perioadei 1976-1985 ca Deceniul ONU pentru condiţia femeii, iar în anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluţie ca 8 Martie să fie Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională.

Femeia de ieri s-a implicat şi a contribuit la rezolvarea problemelor sociale şi a luptat pentru recunoaşterea drepturilor ei juridice, femeia de azi, a secolului XXI, are libertatea deplină să înveţe ceva nou şi care o ajută în carieră, este femeia de succes şi femeia-mamă sau soţie.

De-a lungul timpului, urmaşele Evei au reuşit să dovedească că sunt capabile nu doar în treburile casei, creşterea copiilor şi educarea copiilor. În acest mod, femeile şi bărbaţii au ajuns să fie nu numai egali în faţa legii, ci sunt egali în activităţi, ceea ce contribuie la dezvoltarea societăţii.

În societatea românească femeia se impune cu greu în viaţa profesională, ba chiar uneori umilinţa femeii porneşte din familie prin agresare verbală sau chiar fizică. Din păcate agresiunea fizică este adoptată din ce în ce mai des în familiile din România, mai ales în zona rurală. Sărăcia, educaţia, mentalitatea o împiedică să se gândească foarte bine că nu are decât o singură viaţă şi că nimeni nu este stăpân pe viaţa ei decât Dumnezeu. Femeia are foarte multe îndatoriri obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească cu succes: fiică, femeie, prietenă, soţie, casnică, mamă şi angajată.

Eu aş spune că femeile ar trebui să se cunoască şi să înveţe să fie ele însele. Şi să înveţe cum să scape de imaginea pe care bărbaţii au aşezat-o asupra lor, de milenii. Probabil că femeile care ar face asta ar fi foarte buni conducători la locul lor de muncă, ar putea conduce această lume mai bine - cred că ar fi mai multă bucurie, pace, armonie.

Discriminarea femeii este încă o realitate. Nu în toate ţările, nu în toate domeniile, ci în majoritatea, femeile continuă să fie victime ale violenţelor domestice, ale tabuurilor religioase sau culturale şi ale discriminării la locul de muncă.

Există cazuri în care femeile au avut succes în afaceri, au avut şi au funcţii în stat, sunt femei raţionale, echilibrate, care au dovedit că se poate şi că mentalitatea începe să se schimbe. Tocmai de aceea astăzi întreaga lume îmbrăţişează ziua de 8 Martie ca fiind dedicată femeilor de orice vârstă, meserie sau culoare politică, femeia fiind celebrată pur şi simplu fiindcă merită. Punct. Şi pentru că, vorba poetului, această sărbătoare "trebuia să poarte un nume" i s-a spus simplu: Ziua de 8 Martie.